Moldova (2000)

Primul nostru concediu „la munte”, cel care deschide sirul de povestiri si amintiri de vacanta, s-a intamplat in vara anului 2000. Impreuna cu Gil si Amalia, neobositii nostri tovarasi de drum din anii aceia, am petrecut o saptamana in Moldova.


Cred ca era sambata cand am ajuns la Poduri, iar duminica am facut o scurta excursie la Slanic Moldova (nu am reusit sa vedem salina, fiind inchisa).

Luni am plecat din Poduri cu „Rebusica” (Dacia lor galbena, la mana a doua, de fabricatie 1988, pe care o duceau la service inainte de si aproape dupa fiecare concediu) si am ajuns seara tocmai la Putna. Evident ca nu aveam nicio rezervare, nu stiam unde si cand vom ajunge. Am gasit o familie care ne-a gazduit peste noapte intr-o camera a casei lor din lemn, la baza pantei unui deal.

Marti dimineata am vizitat manastirea Putna si chilia lui Daniil Sihastru. Apoi am plecat cu masina, oprindu-ne pe rand la minunatele manastiri Sucevita, Moldovita si Gura Humorului (cu curtile pline de flori), uimiti de minunatele plaiuri bucovinene si facand nenumarate popasuri pentru a ne fotografia pe dealuri, inconjurati de flori de camp. Spre seara am ajuns la Voronet, unde am ramas peste noapte, Dupa ce am gasit cazare (tot in casa unor sateni), am vizitat celebra manastire.

Miercuri am ajuns in Suceava, plimbandu-ne agale printre ruinele cetatii de scaun. Apoi am coborat spre Neamt, unde am vizitat Cetatea Neamt (cu impresionantul sau pod de la intrare, suspendat pe piloni grosi de piatra), cu o superba panorama a imprejurimilor. Am ajuns si la incantatoarele manastiri Agapia si Varatec. Pe aleea spre intrarea in manastire, ne-a placut bogatia de flori multicolore ce impodobeau prispele si ferestrelor caselor in care locuiau maicile. Am innoptat la Manastirea Neamt. Conditiile nu au fost dintre cele mai grozave, insa negasid altceva in zona, am fost recunoscatori gazdelor. Am cautat prin satele vecine ceva de mancare, ajungand pana la o stana izolata, unde am inteles din privirile unor caini ciobanesti tolaniti in jurul casei ca nu este prea intelept din partea noastra ca am coborat din masina (mai ales ca in jur erau si vreo cativa tauri ce pasteau liberi). Dupa ce am gasit ceva de mancare, am incercat zadarnic sa facem un foc, la marginea unei paduri, caci lemnele udate de ploaie refuzau sa se aprinda.

Joi, pe o ploaie infernala, am plecat la Durau. Ne-am cazat in motelul aflat in proprietatea si imediata vecinatate a Manastirii Durau. Vineri am luat-o la picior si am urcat agale pana deasupra Cascadei Duruitoarea. Pamantul era inca noroios, caci nu apucase se se usuce dupa ploaile din zilele anterioare, spre disperarea Amaliei care purta niste adidasi albi, nou-nouti.

Sambata am plecat din Durau, luand-o pe malul Lacului Izvorul Muntelui si trecand prin Cheile Bicazului. Dupa un scurt popas la Lacul Rosu, ne-am continuat drumul spre Baile Tusnad. Dupa ceva cautari, ne-am cazat la un motel, apoi am urcat la crucea de pe Piatra Soimilor.

Duminica, in drum spre Moldova, am revazut Lacul Sfanta Ana (nu stiam pe atunci ca la mica distanta se afla Tinovul Mohos). Am trecut muntii prin Pasul Oituz si am ajuns din nou la Poduri, unde am ramas peste noastre.

A doua saptamana a concediului am petrecut-o la mare, in casa unei familii din Constanta, de unde mergeam zilnic la plaja in Mamaia.