duminică, 1 decembrie 2002

Delta Dunarii, Intregalde (2002)

IMPRESII DIN CONCEDIU (august 2002)

Bucuresti, 2002

__________

Pentru al treilea an consecutiv am optat sa ne petrecem concediul (4-18 august) cutreierand prin frumoasa noastra tara. Dupa ce am vazut estul tarii (Moldova) in 2000, apoi vestul (Cheile Nerei si Apusenii) anul trecut, in acest an am ajuns in Delta Dunarii in prima saptamana, apoi in a doua saptamana ne-am reintors in Apuseni (mai precis in localitatea Intregalde din Muntii Trascaului).


DELTA DUNARII

Am plecat duminica dimineata din Bucuresti la Tulcea cu un microbuz mic si neincapator, daca tinem cont de cei 4 rucsaci ai nostri, insa foarte rapid (soferul este insa profesionist). Am ajuns la (auto)gara Tulcea, foarte aproape de port, de unde ne-am imbarcat pe salupa Colanda cu care am plecat la Mila 23 (sat de pescari situat pe Dunarea Veche), mergand pe bratul Sulina, apoi pe canalul Sontea pana am intrat pe Dunarea Veche. Pe canalul Sulina, ne-am "intersectat" cu un vapor de croaziera de 5 stele care strabatea intreaga Dunare, venind dinspre Germania. Salupa noastra a oprit motoarele, s-a retras spre unul din maluri si am admirat cu totii nava pe care se aflau restaurante, magazine, piscine si desigur oameni "fericiti". Dupa amiaza am ajuns la destinatie, salupa oprind in fata casei asezata chiar pe malul Dunarii. Ne-am desfacut bagajele, ne-am spalat si am mancat prima portie de peste prajit. Am stat in Delta pana sambata dimineata cand ne-am intors in Bucuresti.

Ca tot a venit vorba de mancat, in fiecare din cele 5 zile petrecute efectiv in Delta, pranzul si cina au cuprins: primul fel invariabil ciorba de peste (cu apa din Dunare si cu mai multe feluri de peste) iar al doilea fel cate un preparat de peste, diferit de la o zi la alta. Pentru cei carora le place pestele, mesele (intodeauna copioase) sunt o desfatare. Am mancat somn, salau, crap, platica mare, caras, lin etc. Cazarea in gospodariile localnicilor, incluzand doua mese (pranz si cina) cu cate doua feluri de mancare bazate pe peste, costa 150.000 lei de persoana pe zi. Cei carora le place sa doarma in cort, pot alege una din numeroasele insulite "salbatice", problema fiind aprovizionarea cu lichide (apa, bere etc.) si mancare (sau se poate opta pentru varianta "mananci ce si cat pescuiesti"). De cealalta parte, exista si pensiuni cu apa rece si calda non stop, cu toaleta, si cu 3 mese pe zi la preturi care incep de la 18$/persoana/zi, putin mai mari in weekend. Tot la capitolul cazare, amintim si hotelurile plutitoare, ambarcatiuni mai mici sau mai mari amenajate pentru a plimba turistii prin delta si a-i gazdui (masa, cazare) pe toata perioada sederii lor. O alta varianta care mi s-a parut interesanta: am auzit ca pentru 100$/zi se poate inchiria o salupa de circa 10-12 persoane, cu ghid profesionist care in 4-5 zile iti arata toate locurile cele mai interesante din Delta. Evident, in tot acest timp, daca se doreste, se poate dormi si manca pe salupa. Toata saptamana ne-am "indeletnicit" cu vaslitul, inotatatul, am ascultat pasarile si am admirat stufarisul, papurisul si salciile, am vorbit cu localnicii. Am inchiriat o barca cu vasle (100.000 lei pe zi) si abia in ultimele zile am inceput sa ne dam seama cum trebuie sa ne asezam in barca si cum se vasleste corect. In Mila 23 exista cateva magazinute de unde ne-am aprovizionat cu bere, iaurt, biscuiti, paine, apa minerala.

Luni dimineata am facut prima excursie, la Lacul Lideanca (in apropiere de satul Mila 23) si am invatat ce inseamna sa mergi cu barca cu vasle pe Dunare (am facut bataturi, mai sa ne incurcam prin plasele pescarilor, am mers numai in S dintr-un mal in celalalt, ne-am rotit de cateva ori cu barca pe loc pana sa invingem curentii de pe lac si sa putem intra din nou pe canal). Miercuri am fost la Lacul Cociorova (sper ca am inteles bine), din Mila 23 spre Crisan, dupa cherhana, se face stanga pe canalul Eracle apoi dreapta pe canalul care duce la lac. In mijlocul lacului, este o "pojghita" imensa de vegetatie (nuferi, plante de apa etc.) pe care stau pasarile, profitand ca oamenii se impotmolesc cu barcile daca vor sa ajunga la ele. Din Cociorova se se ajunge la un lac mai mare numit Trei Iezere. Cea mai lunga drumetie am facut-o vineri pana la Lacul Furtuna (circa 3,5-4 ore de vaslit pana acolo), pornind pe Dunarea veche, apoi intrand pe canalul Sontea, a carui bucla mare am taiat-o luand-o pe canalul Olguta (foarte pitoresc), pana am reintalnit canalul Sontea intr-o "intersectie" mai mare. Apoi am intrat pe canalul Furtuna care ne-a dus pana la lac. Am ajuns in gura lacului extenuati si nu am mai avut forta si timp sa ne plimbam pe lacul care ni se parea imens. Noroc ca vazusem pelicanii (dupa care am venit la lac), care au trecut la un moment dat in zbor pe deasupra noastra in timp ce vasleam spre lac. Ne-am odihnit, am scos apa din barca, am mancat un pepene (ni se cam terminase apa din sticla) si ne-am intors, cu gandul la ciorba si la chiftelutele de peste care ne asteptau calde acasa. Dupa 8 ore de vaslit, cand m-am asezat la masa, simteam ca scaunul sta aplecat intr-o parte, ca trebuie sa imi tin echilibrul pe scaun, insa dupa un pahar cu bere, nu mai conta...

Tantarii nu sunt o problema de nedepasit in delta, ei apar doar seara intre orele 7-10, insa o spirala fumigena ii alunga si puteam cina linistiti. Am avut insa la noi si pastile antitantari (pentru a dormi linistiti) si spray-uri de corp antitantari (le foloseam cand mergeam pe canale). Am regretat ca nu am avut la noi un binoclu (pentru a observa pasarile), o harta (nu am gasit nici una foarte detaliata, dar macar o puteam completa sfatuiti de localnici) si pelerina de ploaie. De fapt nu ploaia este dusmanul in delta (oricum intra apa in barca) ci vantul care ingreuneaza vaslitul.

Pentru gospodariile care nu au apa curenta (si chiar si pentru cele care au, deoarece se mai opreste apa), apa din Dunare este principala sursa pentru spalat, gatit si chiar baut. De la cele mai mici varste, copiii inoata in Dunare indiferent de ora din zi, beau apa din Dunare, se spala in Dunare si vaslesc din greu, la pescuit sau plimband turistii prin delta. Am baut si eu doua guri din Dunare, nu are gust rau, insa nu sfatuiesc pe nimeni sa bea din Dunare daca are stomacul sensibil, decat daca ramane fara apa si numai din canalele putin circulate (unde apa este mai limpede). Delta nu are decat foarte rar maluri cu plaja, in rest malurile sunt maloase si in multe locuri sunt si ierburi la mal. Pentru a putea inota, noi coboram din barca pe o saltea pneumatica cu care ne departam de mal.

A plouat torential in doua dimineti, insa in Delta se doarme foarte bine cand ploua. Intr-una din zile, dupa ploaie, am iesit cu barca la plimbare, iar in cea de-a doua zi, desi s-a oprit ploaia, din cauza vantului puternic si a lipsei de experienta ne-am intors din drum imediat ce ne-am departat cu barca de mal si am realizat ca nu o putem conduce. Ne-am petrecut restul dupaamiezii in barca ancorata la mal, citind, stand la soare si privind ambarcatiunile care lasau in urma valuri ce ne leganau barca mai tare sau mai usor, in functie de viteza ambarcatiunii. In delta, linistea este intr-adevar desavarsita, mai ales atunci cand te opresti din vaslit pe canale si auzi numai cantatul pasarilor si vantul care adie prin stufaris. Am vazut stoluri de cocori si pelicani in zbor si multe pasari la marginea papurisului. La tot pasul, intalnesti nuferi albi si galbeni. In delta exista locuri, plante si vietati unice in Europa, insa pentru a putea sa vezi cat mai multe intr-o saptamana trebuie sa ai neaparat un ghid profesionist si o barca cu motor sau o salupa (distantele sunt totusi mari pentru o barca cu vasle).

Desi are numai circa 130 ani vechime, delta nu mai este ce a fost candva, cauza fiind interventia omului; nivelul apei a scazut mult, vezi gunoaie aruncate la intamplare (mai ales pe canalele circulate). Se pare ca Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii (ARBDD Tulcea), sau "ecologistii" cum spun localnicii, nu face ceea ce ar trebui sa faca o astfel de organizatie (adica sa protejeze delta), iar masurile luate nu sunt cele mai bune pentru delta, pentru pasari si pesti, pentru vegetatie si pentru localnici, existand multe interese la mijloc.

Majoritatea localnicilor sunt lipoveni, in general oameni ospitalieri. Sunt si unii care nu vorbesc romaneste dar iti explica pe limba lor pe unde sa o iei si cat mai ai de vaslit. Cei mai multi sunt saraci, se ocupa preponderent cu pescuitul, mai organizeaza si partide de vantoare de mistreti. Pescuitul se face cu scule profesionale (in afara de amatori si de cei "pasionati" de undita) si se prind frecvent pesti peste 5 kg si chiar somn de peste 20 kg; "tariile" sunt la loc de cinste, indiferent de ora. Iarna, uneori Dunarea ingheata si, daca nu vin ambarcatiuni mai mari care sa sparga gheata, contactul cu restul lumii se intrerupe pentru locuitorii deltei. Vitele cresc in semisalbaticie (vezi adesea cirezi trecand inot Dunarea), ziua stau la adapost de soare si insecte, pasc noaptea, vin acasa doar seara sau dimineata, pentru muls. Viteii nascuti in Delta trebuie gasiti si adusi in gospodarii in primele zile de viata, altfel se salbaticesc.
Ar mai fi multe de spus despre Delta, insa ma opresc aici deocamdata.


INTREGALDE (MUNTII TRASCAULUI)

Intregalde este o localitate situata in Muntii Trascaului (sud-estul Apusenilor), la circa 40 km de Alba Iulia (oras unde trebuie neaparat sa vizitezi Cetatea). Venind dinspre Alba la 13-14 km de oras si inainte cu 3-4 km de intrarea in Teius, se face un drum la stanga spre Galda de Jos. Apoi pe Valea Galdei, drumul, de la un moment dat neasfaltat si ingust, intra in Cheile Intregalde. Numele satului vine de la asezarea sa la varsarea Galditei in Galda.

Muntii Trascaului sunt bogati in stancarii si fenomene carstice (izbucuri, ponoare, chei, pereti verticali, creste, pesteri). Specifice sunt casele risipite pe culmile muntilor printre stanci si ogoare. Zona este deosebit de pitoreasca, desi nu are inaltimi mari. In aria Intregalde-Rimet, se afla cateva rezervatii naturale protejate: Cheile Rimetului (cu multe pesteri, turnuri, arcade, cu floare de colt si garofita alaba), Cheile Manastirii, Cheile Geogelului, Cheile de la Piatra Baltii, Cheile Pravului, Cheile Tecsestilor, Cheile Ampoitei, Piatra Cetii (1233m), precum si Manastirea Rimet, monument istoric, datand din secolul XV. Cheile Intregalde (ale Galdei) sunt rezervatie botanica, adapostind floarea de colt la cea mai mica altitudine din tara 590 m. Tot de la Intregalde, se poate ajunge si la Detunatele (la circa o ora distanta de Bucium Sat), rezervatie geologica formata din doua varfuri de bazalt vulcanic, cu structura prismatica, aproape verticale (la circa 1200m altitudine). Acestea nu sunt decat o mica parte din atractiile turistice ale judetului Alba. Evident daca aveti o masina si timp, puteti vedea mult mai multe lucruri rare si interesante, dar acestea sunt putin mai departe de Intregalde si poate vom povesti despre ele cu alte ocazii.

Am stat o saptamana intr-o vila complet utilata (exista multe astfel de vile pe acolo, una mai frumoasa decat alta), am baut lapte cald, proaspat muls, am mancat oua de gaina nestresata (cu miezul portocaliu) si cas facut cu cheag natural. Bere si gratar aproape in fiecare zi. Vremea in Apuseni este foarte instabila pana in septembrie, iar in saptamana in care am fost noi a plouat mai tot timpul, ca si in restul tarii dealtfel; asta nu a diminuat din farmecul sederii acolo, deoarece pentru a te simti bine in aceste locuri este suficient numai sa stai sa privesti padurile si pasunile si sa auzi susurul raului. Mai greu este intr-adevar sa faci trasee pe ploaie, deoarece potecile devin mocirloase, iar pietrele alunecoase. Astfel noi am inceput trei trasee fara sa terminam niciunul.

Intr-o zi am pornit spre Varful Capra, aparent la o aruncatura de bat de Intregalde dar traseul dureaza 3-4 ore, pe unele portiuni urcand pieptis. Am ajuns pana la o stana dar norii amenintatori ne-au facut sa ne intoarcem. La coborare, unul dintre noi a vazut un cerb si o ciuta intr-un luminis. Cei doi caini care ne insoteau au gonit prin padure dupa cerb cateva minute bune, intaratati de faptul ca cerbul l-a lovit in fuga pe unul dintre ei. Am intalnit cateii mai jos pe poteca, rupti de oboseala. Oamenii spun ca in padurile din zona sunt cerbi, lupi, mistreti si ursi.

Al doilea traseu ne-ar fi dus la Iezerul Ighiel (rezervatie geologica), cel mai intins lac carstic din Romania (450m lungime si 200m latime), la 924 m inaltime. Traseul porneste de la Intregalde, pe Valea Galdita, prin satul Necrilesti de unde am urcat pana pe Platoul Ciumearna (1190m). Aici am pierdut semnul si dupa ce am strabatut tot platoul in cautarea semnului, neavand harta, ne-am intors. Din Platoul Ciumearna, se porneau trasee spre Iezer, spre Pestera Bisericuta si spre Cheile Ampoitei.

Cea mai mare atractie din zona ramane fara indoiala Cheile Rimetului. Este al doilea an in care am intentionat sa strabatem cheile, insa fara succes. Este adevarat, de aceasta data am plecat pe traseu dupa pranz, ajungand pana pe dealul de unde se coboara in satul Cheia, poarta de intrare in chei din amonte. Chiar daca nu am reusit sa le strabatem, o sa va povestesc putin despre ele.
Cheile Rimetului au doua "intrari". Una din ele (pe unde am incercat sa le strabatem anul trecut) este dinspre Manastirea Rimet, prin Cheile Manastirii, cu o impresionanta dezvoltare pe verticala, dar cu o lungime de numai 100 metri. Drumul urca pe vale si ajunge la Cabana Rimet, pe unde se pare ca trece una din magistralele europene de drumetie. Apoi, dupa un drum de circa 1 ora, ajungem intr-o poiana, ultimul loc de campare inainte de intrarea in chei. Se intra in chei pe poteca ce insoteste firul apei si dupa cateva sute de metri peretii se apropie, albia raului se ingusteaza, permitand inaintarea doar pe lanturile ancorate pe perete (cam rupte pe alocuri) sau prin apa rece si iute, mergand impotriva curentului. Ajungem la portalul de 8 metri inaltime, o arcada de calcar reprezentativa pentru chei (am inteles ca a fost o pestera al carei tavan s-a prabusit). De aici, vizitarea cheilor necesita parcurgerea traseului prin albia apei (se spune ca uneori adancimea apei poate ajunge la 2 m). La mica distanta dupa portal exista o portiune dificila, cu apa adanca si lanturi suspendate la 3-4 m deasupra apei, pe partea drepata, venind dinspre portal (aici ne-am oprit anul trecut). Portiunile inguste alterneaza cu deschideri mai largi dominate de bolovani mari. O alta poteca ocoleste o parte a traseului “pe apa”, parcurgand Brana Caprei, pe versantul nordic al cheilor, un traseu suspendat deasupra apei la 100 metri, cu privelisti impresionante si cu multe specii de plante ocrotite, traseu dificil pe vreme ploioasa din cauza portiunilor de lanturi. "Intrarea" pe poteca se face inainte de portal, urcand pe cablu circa 5-10m. Dupa aproximativ 1-1,5 ore de mers, cheile se termina si ajungi intr-o zona pitoreasca: satul aproape parasit Cheia, raspandit pe valea paraului cu acelasi nume, afluent al Rimetului. Acum satul este locuit doar de 3 familii, imprastiate pe vai. Casele, majoritatea nelocuite, constituie un adevarat muzeu etnografic in aer liber. De aici poti continua la dreapta pe Valea Bradesti si Valea Poienii spre Cheile Geogeului si apoi spre Pestera Huda lui Papara (in catunul Sub Piatra, aproape de Salciua) - una din cele mai interesante din Apuseni, desfasurandu-se de-a lungul a 2000m pe langa un parau subteran, cu lacuri si cascade, sali spatioase si sectoare inguste spectaculoase - sau la stanga pe Valea Pravului spre Intregalde.
La cealalta intrare in Cheile Rimetului (in apropierea careia am ajuns in acest an) se ajunge venind dinspre Intregalde, pe drumul forestier spre satul Dealul Geoagiului / Mocanului (sau traseul mai lung dar mai interesant pe la Piatra Cetii) si apoi pe valea Pravului pana in satul Butani (unde locuiesc numai 2 familii), apoi se urca si se coboara un deal pana la Cheia. Daca am incerca sa mergem pana la Cheia pe firul apei am intalni Cheile Pravului. Desi mai scurt, traseul pe firul apei este greu de strabatut, in partea din aval a Cheilor Pravului fiind o cascada ce greu poate fi trecuta. Pe Valea Pravului am vazut singura moara de apa care a mai ramas prin zona.