Cheile Tisitei si Cascada Putna (4-6 septembrie)
Cei mai proaspeti fini ai nostri in acest moment, Anca (verisoara lui Cami) si Adi, ne-au propus sa mergem impreuna intr-un weekend la Sighisoara, la Domeniul Dracul Danes. Intrucat nu au mai gasit locuri, una din variantele propuse a fost Lepsa, in Muntii Vrancei, pe drumul ce leaga Focsani de Targu Secuiesc, in apropiere de vestitele zone viticole Panciu si Odobesti.
Am plecat de acasa, noi patru impreuna cu Carmen, sora Ancai, vineri in jurul orei 17 iar la ora 20 eram deja in Focsani, dupa circa 180 km. De aici, o luam spre vest, pe dealurile Vrancei, pe serpentinele DN 2D, inca in curs de reasfaltare pe cateva portiuni (cu semafoare pe alocuri). Strabatem cei circa 70 km pana la Lepsa intr-o ora si jumatate. Amplasata in Parcul Natural Putna, despre Tulnici se spune ca este cea mai intinsa localitate rurala din Romania (40 km de la intrarea in satul Tulnici pana la iesirea prin Gresu spre Ojdula). Numara patru sate – Tulnici, Lepsa, Gresu si Coza – care se intind pe o suprafata de peste 30.000 hectare si are o populatie de circa 4.000 locuitori. Dincolo de Gresu, drumul national trece prin Pasul Musat spre Ojdula, aflata la circa 25 km. Din cate am citit pe net, drumul este destul de prost (pe alocuri asfalt vechi, in rest macadam sau pamant batatorit), insa duminica dimineata am vazut un microbuz care venea din directia pasului, de la Brasov, deci cumva drumul este practicabil. Din Ojdula, se pare ca incepe din nou asfaltul. Pe net se spunea ca se doreste ca DN 2D (de circa 120 km) sa se refaca – 9 metri latime, 31 poduri (dintre care cel mai mare de peste 200 m lungime), vreo 250 de podete si un pasaj CFR, scurtand drumul catre Brasov cu vreo 40 km.
Adi s-a ocupat de rezervare la Vila Potcoava, despre care a aflat de pe net (http://www.turistinfo.ro/lepsa/cazare-lepsa/vila_potcoava-c49317.html) si pe care o gasim fara mare efort. Este noua (constructia este finalizata undeva prin luna mai a acestui an), situata la circa 2 km de iesirea din Lepsa, spre Gresu, pe dreapta, la cateva sute de metri de drumul national, pe un drum lateral de pamant, intr-o zona mai retrasa (insa cu multe vile in jur, unele date in folosinta, altele in constructie), pe un teren putin in panta, la poalele unui deal. Avem o surpriza placuta: liniste si curatenie. Desi mai sunt mici detalii de pus la punct (baia din camera in care am stat noi nu avea cada de dus iar scurgerea ar necesita o reparatie), atmosfera este primitoare. Noi am platit 80 lei pe o camera dubla iar Adi, Anca si Carmen 90 lei pe o camera de 3 persoane. Toate camerele din vila au grup sanitar propriu, la parter exista un living incapator iar la etajul doi o terasa acoperita. Gazdele nu asigura servirea mesei, insa pun la dispozitia oaspetilor bucataria (frigider, aragaz, vesela etc.) si gratarul din curte.
Dupa ce ne-am linistit cu cazarea, am plecat sa cautam un loc unde sa mancam. Ne intoarcem spre Lepsa pe drumul de venire. La pizzeria Amicii Miei (patronul este italian), pe care eu si Cami o stiam inca din ianuarie 2005 cand fuseseram pentru prima data in Lepsa, tocmai inchisesera, desi era vineri seara (ce-i drept trecut de zece). Oamenii ne-au spus ca, daca nu au clienti, inchid in jurul orelor 22. Am incercat si la pensiunea Damatis, cred ca cea mai mare si cea mai aratoasa din Lepsa, insa restaurantul era rezervat pentru o reuniune privata a unui grup mai mare. Vestea trista era ca toate persoanele chestionate pana in acel moment ne spusesera ca, in afara de Damatis, nu mai aveam unde sa mancam. Usor nelinistiti de perspectiva faptului ca in acea seara vom manca ce aduseseram de la Bucuresti –saratele, biscuti, struguri si bere– mergem mai departe cu speranta ca vom gasi deschis restaurantul Hotelului Tresor (unde statuseram la inceputul lui 2005 cu prietenii nostri, Ileana si Eugen). Fix in mijlocul satului Lepsa, Adi opreste pe contrasens in dreptul unor politisti aflati pe marginea drumului, care mancau niste branza pe capota masinii din dotare. Probabil citind in ochii si in glasul lui Adi foamea si fiindu-le frica ca acesta le va cere o bucata din branza lor si poate si ceva paine, politistii sunt amabili si ne spun ca singura noastra sansa se numeste Motel Flora, de la iesirea din Gresu. Le-am multumit si ne-am intors, abandonand ideea cu Hotel Tresor (si bine am facut caci acesta este in renovare). Parcand in fata Motelului Flora (ce apartine Societatii Cooperativa Mestesugareasca Sporu), ne amintim ca si aici mancaseram intr-o seara, cu 4 ani in urma, cu Ileana si Eugen. Ne-am bucurat prea devreme vazand ca restaurantul este deschis, caci ospatarul ne spune ca nu mai servesc masa. Inauntru erau niste muncitori (de la drumuri) care stateau la un pahar. Norocul nostru a fost ca o doamna (nu stim ce hram purta pe acolo) a chemat inapoi bucataresele, care erau pe picior de plecare, gata imbracate. Meniul a fost standard, impus de gazde – piept de pui la gratar (12 lei), cartofi prajiti (3 lei) si salata de varza (3 lei). Noi insa eram fericiti ca puteam manca in seara aceea ceva cald. Le-am multumit doamnei si bucatareselor si ne-am comandat si de baut (de bucurie si ca sa facem vanzare oamenilor; Tuborgul costa 4 lei iar Carlsbergul 5). Curand am constatat ca, in urma noastra, a mai venit un grup de vreo patru persoane sa manance, dupa ce incercasera, ca si noi, la Damatis. Mancarea a fost chiar buna, cel putin pentru foamea si disperarea noastra, tinand cont si de ora si locul in care ne aflam. In total, am platit 140 lei cu tot cu bacsis. Ciudat este ca, desi Lepsa s-a umplut de pensiuni, nu s-a construit nici macar un restaurant, ceea ce inseamna fie ca pensiunile asigura masa, fie ca oamenii vin cu mancare de acasa. Ne-am amintit de traseul facut in 2005, pe jos, de la Tresor pana la pizzerie, pe soseaua pustie, acoperita de zapada, strajuita de brazi si fara nici o casa, de ne temeam sa nu intalnim vreun lup in mijlocul drumului. Am constatat umiti ca dupa 4 ani si jumatate nu mai exista niciun brad si ca satul se intinsese cu vile pana dincolo de pizzerie (care in niciun caz nu mai era izolata de restul satului).
Intorsi la pensiune dupa miezul noptii, am constatat cu uimire ca usa de la intrarea in vila este incuiata, desi gazdele ne asigurasera ca nu se va intampla asta. Dupa ce cativa dintre noi incearca clanta, incepem sa dam tarcoale si sa batem in geam, apoi ne gandim din ce in ce mai serios sa sunam gazdele (doar Cosmote are acoperire acolo) sa vina sa ne deschida. Ne imaginam ca poate vreun alt oaspete cazat acolo (sau poate vreun copil), care nu stia ca noi suntem hai-hui prin sat sa mancam, a incuiat usa. Noroc cu Carmen, care a apasat mai bine pe clanta si a deschis usa, care evident nu era incuiata. Si nu bauseram nici macar o bere de fiecare… Inainte de culcare, dupa ce Anca a primit “permisiunea” sa mearga sa doarma (ea fiind cea mai mica si cea mai obosita dintre noi), mai zabovim pe terasa de langa camera noastra, de la etajul doi, de unde privim luna si norii purtati de vant. Depanam povesti, la un whisky si o bere.
Sambata dimineata (de fapt era aproape pranz) ne trezim si plecam repejor la Amicii Miei sa mancam. Ne luam niste ciorba (de fasole in pita, 9 lei), niste pizza (17-19 lei). Plus apa, sucuri, cafea, bere, inghetata. Totul costa vreo 132 lei, cu tot cu bacsis. Speriati putin de experienta din seara de vineri, intrebam pe doamna care ne-a servit cam cand sa venim pentru cina. Ne spune ca ultima comanda nu trebuie sa vina cu mult peste ora 21:00, insa problema este ca sambata pot fi multi clienti si ca este posibil sa nu gasim masa. Auzind asta, ne facem rezervare pentru o masa la ora 20:30.
Plecam apoi sa vedem Cheile Tisitei si Cascada Putnei. La iesirea din Lepsa, spre Focsani, pe dreapta, pe marginea drumului exista un indicator spre rezervatia naturala Tisita. Se trece podul peste Putna si, imediat dupa pod, se face dreapta. Noi parcam masina chiar langa pod si intentionam sa o luam spre stanga (cum stateam cu spatele la pod), crezand ca mergem spre Cascada Putnei. Noroc cu un localnic amabil care ne spune ca drumul cel mai scurt spre cascada este pe sosea, mergand mai departe in directia Focsani, la mica distanta de locul unde ne aflam, tot pe dreapta, semnalizat. Asa ca, daca tot eram acolo, de la pod o apucam pe drumul spre dreapta, sa mergem intai pe Cheile Tisitei. Localnicul ne-a spus ca, in cei 15 ani de cand sta acolo, nu a vazut ursi. Dar poate omul o veni numai in weekend cand ursii sunt plecati din Lepsa la rudele lor de pe Valea Prahovei. Curand drumul ajunge la poarta rezervatiei (se poate veni cu masina pana aici), unde paznicul ne “taie” bilete (3 lei de persoana, care merg in conturile Romsilva) si ne raspunde la intrebarile noastre privind traseul si distanta, spunandu-ne ca exista ursi in rezervatie, insa putem merge fara grija cat ne tin picioarele pe traseul marcat.
Paraul Tisita a sapat o vale adanca intre Tisaru Mare si magura Rapa Caprei, formand Cheile Tisitei. Rezervatia naturala, aflata la 850 de metri altitudine, masoara circa 9 km lungime, fiind una dintre cele mai mari zone protejate de pe teritoriul Vrancei. Pe versantii stancosi apar uneori capre negre. Tot aici traieste si o pasare de dimensiuni mici, numita fluturasul de stanca. La intrarea in rezervatie este un panou care semnaleaza prezenta carnivorelor mari, ursi in special. Acest panou spune ca exista in rezervatie niste marcaje (avand desenat pe ele un urs) dincolo de care nu este bine sa te aventurezi, insa nu am ajuns in excursia noastra pana acolo. Tot pe net am citit ca amenajarile prin chei (cam nefiresc plantate intr-o zona asa salbatica) –adica drumul, podurile late de beton, arcadele si tunelul– fac parte dintr-un vechi sistem feroviar de exploatare forestiera. Nu se stie sigur daca el a existat (o cale ferata ingusta pentru mocanita) si a fost dezafectat (de viituri) sau daca a fost doar proiectat si inceput insa nu s-a finalizat niciodata. Cat priveste drumul care ajunge pana la poarta rezervatiei, probabil pe vremuri continua dincolo de aceasta. Acum el este impracticabil si pe masura ce inaintam in chei, se ingusteaza pana devine o poteca. Cred ca este mai bine asa, fiindca daca ar fi existat un drum auto sau o cale ferata, cheile ar fi fost distruse.
Dupa intrarea in rezervatie, ajungem rapid la malul Tisitei. Drumul serpuieste printre dealurile stancoase si, la un moment dat, se intra intr-un prim sector de chei. Este cel mai lung, alcatuit din pereti mari de gresii asezati in straturi verticale, cu sisturi mari de roca desprinsa, intr-o combinatie de culori: alb, rosu si verde. Apa curge peste imensi bolovani prabusiti. Cheile sunt pitoresti si foarte usor de parcurs, fara nici un element de dificultate (cel putin pana unde am mers noi). Din loc in loc, au fost construite scari si balustrade de lemn in portiunile mai stancoase care ar fi pus probleme. La un moment dat, exista o deviere a potecii de pe malul drept (geografic) pe cel stang, in dreptul unui mare bolovan, facilitata de doua poduri din lemn. Se poate trece si pe pietrele din apa, insa podurile ajuta mult mai ales cand ploua precum si pe cei care nu doresc sa riste sa se ude. Destul de circulate de turisti aceste chei. Doar intr-un singur moment am avut senzatia ca am ramas singuri. Poate si pentru ca se strangeau norii si ca se auzeau tunete din ce in ce mai aproape, am decis sa ne intoarcem. Dupa harta, estimez ca am mers pana aproape de confluenta Tisitelor (cea Mare cu cea Mica). Din ce am citit, de la confluenta, se merge pe valea Tisitei Mici pana la un alt sector de chei. Se ajunge la doua arcade si apoi la un tunel de circa 180 de metri lungime. Este intunecat si se pare ca este nevoie de lanterna si incaltari rezistente. In interior se gasesc multe bucati de stanca ascutite. Pe alocuri apa se infiltreaza pe pereti si este destul de frig. Dupa acest tunel, se intra pe valea Tisitei Mari. Se ajunge la ultimul sector de chei, apoi intr-o poiana cu flori de camp, strajuita de un deal. Mai sus este o stana, capatul cheilor, din cate am inteles. Paznicul mi-a confirmat ce citisem pe net si anume ca exista o frumoasa cascada a Tisitei insa drumul nu este marcat si doar cu ajutorul localnicilor sau a cuiva care a mai fost acolo se poate ajunge la ea. Am inteles ca, dupa tunel, faci dreapta in susul raului si mai mergi vreo ora jumătate pana la cascada. Cei mai multi turisti merg pana la stana de dincolo de tunele. Noi insa ne-am intors, grabind pasul, pana cand ne-am dat seama ca ploaia ne-a ocolit, cel putin deocamdata. Am coborat la firul raului si ne-am odihnit pe niste bolovani, aruncand pietre in apa si stropindu-ne unii pe altii. Ne-am mai oprit o data, aproape de iesirea din rezervatie, pe o pajiste. Aveam un usor sentiment de tristete ca pericolul ploii nu ne-a lasat sa mergem pana la capatul traseului.
Am mers apoi cu masina la cascada Putna. Din dreptul unui indicator de pe sosea, se face dreapta, iar din locul unde se lasa masina se coboara pe niste scari de piatra protejate cu balustrade pana intr-o zona de unde se poate admira cascada. Aceasta cade in trepte, pe o lungime de circa 80 metri pana intr-un lac cu o adancime de 12 metri, din care Putna o ia apoi incet la vale, aproape imperceptibil.
Intrucat era doar ora 6 iar rezervarea noastra la pizzerie era abia peste 2 ore si jumatate, am decis sa mergem cu masina sa vizitam Soveja. Adi isi amintea de cand era copil de o statiune climaterica cocheta, cu multe hoteluri. In centrul satului Lepsa o luam la dreapta (cum se vine dinspre Focsani) si incepem sa urcam usor prin vatra satului. Lasam in dreapta manastirea Lepsa si mergem pana la un indicator care ne avertizeaza ca drumul spre Soveja (16 km) este oficial inchis. Mergem mai departe si drumul incepe sa se strice. Insa cu atentie si viteza mica se poate merge fara probleme. Peisajul este pitoresc si salbatic, rar circulat de masini. Se trece prin Pasul Soveja (Coasa), la 1000 m altitudine (cel putin asa arata GPS-ul), apoi se coboara in Soveja, strajuita la intrare de un mausoleu. Noi mergem inainte prin sat, pana intalnim un bunic pe care-l intrebam unde este vestita statiune cu maretele hoteluri de care isi amintea Adi si, a doua intrebare, pe unde putem sa ne intoarcem fara sa fie nevoie sa mai trecem prin pas. Foarte amabil, tataie ne lamureste. Ne intoarcem pana la mausoleu unde o luam spre dreapta si vedem o “statiune” aproape parasita cu vreo 3-4 vile/moteluri/hoteluri cazute in paragina. Dezolant. La cel mai rasarit hotel, Zboina, tocmai incepea o nunta cu o mireasa ce coborase dintr-un X6 si se uita cam fioros spre noi. La intoarcere, dupa ce am finalizat turul statiunii (adica am mai mers inca vreo suta de metri), cand am trecut prin dreptul lor, nuntasii incepusera o hora cu strigaturi in fata hotelului, hora care se potrivea perfect cu fosta statiune climaterica Soveja. Ne-am reintors in sat si am luat-o Focsani, pe drumul asfaltat, pana in Campuri, unde am facut la dreapta spre Vidra. Acolo urma sa intram pe DN 2D, pe unde veniseram in Lepsa cu o seara in urma. Insa drumul din Campuri pana in Vidra (vreo 20 km, poate si mai mult) nu a fost pe masura laudelor sateanului care ni l-a recomandat (avea probabil alte standarde privind calitatea drumurilor) si, ca atare, nici pe masura sperantelor lui Adi care se visa alergand cu 120 de kilometri pe ora pe drumul judetean. Am ajuns la pizzerie putin dupa ora 21, doar asa ca sa ne cerem scuze ca nu am onorat rezervarea facuta, convinsi ca nu vom mai gasi loc la masa si nici nu vom avea posibilitatea sa mai mancam. Surpriza placuta a fost ca localul era destul de gol si ne-au permis sa comandam de mancare: ciorba de vaca, pizza, ultimii trei papanasi (3,5 lei). Beck’s-ul costa aici 4,5 lei iar Stella Artois 5. In total 90 lei, bacsisul inclus. Dupa masa, am stat din nou la taclale pe terasa vilei pana tarziu in noapte. Anca a rezistat si ea mai mult, la insistentele noastre, insa tot ea a mers prima la culcare. Imediat dupa ce am intrat in camere a inceput ploaia care ne amenintase intreaga zi.
A plouat si duminica, mai toata ziua. Mai putin in jurul pranzului, in timpul scurtei noastre vizite la manastirea din Lepsa. Purtand hramul "Nasterea Maicii Domnului", ea a fost ridicata initial in anul 1789 de catre localnici. Daramata in 1927 si refacuta din lemn in 1936, manastirea a fost reinfiintata dupa anul 1989. Adi si Anca si-au cumparat niste branza de la localnici, din piata de duminica organizata in intersectia din centrul satului. Ne-am oprit in Focsani sa mancam de pranz, la restaurantul Cupidon (pe el scrie fast-food) –ciorba (6 lei), salata (13), frigarui (15), pastrama oaie/porc (16) cu cartofi taranesti (5,5) si salata (6), tochitura (15). Plus apa, suc, cafea. In total, ne costa vreo 125 lei plus bacsis. Ploaia a inceput din nou si s-a intetit pe masura ce ne apropiam de Bucuresti, insa nu prea ne mai interesa acest aspect. In ansamblu, a fost un week-end linistit, relaxant, cu mult aer curat si o plimbare pe cinste. Ne-am simtit foarte bine impreuna. Si ne-am promis ca vom repeta astfel de iesiri in aceeasi formatie. Ramane de vazut cand. Pe noi doi (eu si Cami) ne-a costat 160 lei cazarea, 70 partea noastra de motorina, 49 partea noastra de cumparaturi din Bucuresti (vin, bere, fructe, rontaieli) si 193 mesele la restaurant. In total vreo 480 lei. Ne-a placut vila unde ne-am cazat si vom merge si alta data acolo. Singurul pericol, ca peste tot in Romania, este sa dam peste turisti galagiosi, cazati la gazdele noastre sau in vilele invecinate, care dau muzica la maxim. Imi plac multe genuri muzicale insa nu imi place cand sunt obligat sa ascult muzica altora, atunci cand vor acestia. Poate este o prejudecata insa am senzatia ca cei care fac asta asculta, in majoritatea cazurilor, manele. Nu am nimic impotriva acestui gen muzical (am prieteni carora le place), atat timp cat oamenii regleaza volumul astfel incat sa auda doar ei muzica si sa nu-i deranjeze pe cei din jur. Cand nu se intampla asta, mi se confirma convingerea ca cine vrea liniste si relaxare trebuie sa mearga in afara tarii.
joi, 5 noiembrie 2009
Italia (2009)
La tara, in Italia (1-18 august)
Pe la inceputul primaverii lui 2009 cautam amatori care sa ne insoteasca in vacanta de vara. Aveam o super oferta de cazare la Davos. Întrucat nu am gasit pe nimeni dornic sa viziteze Elvetia in acel an, am hotarat pe la sfarsitul lui martie sa mergem in Italia si sa ne petrecem concediul impreuna cu sora mea, Diana, si cu prietenul ei, Valentin. Pe 2 aprilie ne-am cumparat biletele de avion, evident de la prietenii nostri - Ioana si Bogdan, de la Maxi Tourism, la Lufthansa, pe recent introdusa cursa Bucuresti-Milano. Initial, noi doream sa stam doua saptamani (de sambata 1 august pana duminica 16 august) insa am constatat ca daca ne prelungeam sederea cu doua zile puteam lua biletele la jumatate de pret. Asa ca am platit in total 200 euro (pentru doua persoane, dus-intors) si ne-am ales cu doua zile in plus de concediu.
Sambata, 1 august - Cassano Magnago
Finii nostri, Anca si Cornel, ne-au condus la aeroport. David, baietelul lor, tare bucuros la vederea avioanelor, tinea mortis sa zboare si el. Am trecut foarte usor de formalitatile de imbarcare iar zborul cu Lufthansa a fost linistit si placut. Fiind senin, am vazut foarte clar locurile pe deasupra carora zburam: intai am recunoscut lacul Balaton din Ungaria (cel putin asa credem noi) iar in scurt timp am zarit (cei drept printre niste nori pufanosi) Alpii de la granita Elvetiei cu Italia. Dupa doua ore si un sfert, calcam pentru prima oara in viata pe pamant italian, in aeroportul Malpensa, la vreo 30-40 km la nord-vest de Milano. De cum am iesit din aeroport, ne-a surprins sistemul complex de sosele, super-strazi si autostrazi, care impanzesc intreaga tara. In drum spre casa in care locuiesc, Diana si Vali ne-au plimbat prin centrul Gallarate, orasul din imediata vecinatate a localitatii lor de domiciliu, Cassano Magnago. Fiind o sambata dupa-amiaza din „luna de concediu” a Italiei, este lesne de inteles pacea care domnea in micile localitati prin care treceam. In Gallarate, lumea se relaxa pe terase, la mesele scoase afara, in centrul pietonal al orasului. Curatenie, spatii verzi, liniste. Am intrat putin in catedrala catolica, mare si impunatoare, unde destul de multa lume participa la slujba. Aflam ca in Italia, dincolo de strada si numar, fiecare imobil este identificat si printr-un nume propriu. Din Cassano Magnago, de acasa de la Diana si Vali, se ajunge usor la mai toate lacurile mari din nordul Italiei (Maggiore, Lugano, Como, Iseo si Garda) dar si la unele mai mici si mai putin cunoscute (Varese si Comabbio, de exemplu). Granita cu Elvetia este si ea foarte aproape (circa 50 km dupa estimarile mele). Pentru cina, Diana si Vali au pregatit fructe de mare, peste, legume si paste, si am baut vin alb (Verduzzo Frizante de Veneto). Liniste (intrerupta periodic doar de clopotul bisericii din spate blocului), curatenie (locatarii scarii din blocul de 3-4 etaje fac curat prin rotatie), masini parcate de obicei in garajele de la parterul blocurilor, multa verdeata (inclusiv floarea soarelui in mini-gradinita din spatele blocului) – aceasta este atmosfera care domneste vara aici.
Duminica, 2 august - Camporosso (Marea Ligurica)
Am plecat la cinci dimineata (ora Italiei) din Cassano Magnago (provincia Varese, regiunea Lombardia) si am ajuns la 8:30 in Camporosso Mare (adica partea localitatii Camporosso aflata la mare), din provincia Imperia, regiunea Liguria, dupa ce am traversat o parte din regiunea Piemont. Tot drumul am mers pe autostrada. A costat circa 24 euro insa a meritat: de la Genova pana la granita cu Franta, autostrada este de fapt o succesiune de tuneluri si viaducte. Tot de la Genova am inceput sa zarim Marea Ligurica, in stanga noastra. Regiunea Liguria este o fasie de coasta inghesuita intre munti si mare, arcuita dinspre est spre vest, din Toscana pana la granita cu Franta. Numita Riviera Italiana, ea beneficiaza de o clima blanda tot anul si de plaje excelente. Doua tarmuri frumoase si celebre flancheaza Genova: Riviera di Ponente, spre granita cu Franta (cea mai lunga), si Riviera di Levante, cu roci stancoase si o zona superba, renumita – cele cinci sate de pescari „Cinque Terre”. Dupa ce am trecut de San Remo ne-am lasat condusi de GPS. A fost ok, exceptand ultimele sute de metri. In cautarea imobilului in care urma sa ne cazam, de pe Via Braie, Garmin-ul nostru ne-a pus sa cotim la dreapta si sa facem un arc de cerc spre stanga pe un deal, pe niste stradute inguste (abia intra o masina) si cu pante mari asa cum niciodata nu ne-a mai fost dat sa vedem. Ne-am suit pe o parte a dealului si ne-am coborat pe cealalta. Aproape de baza dealului am gasit casa. Din locul in care am virat dreapta, daca am fi mers inainte cateva sute de metri si apoi am fi cotit la dreapta, am fi ajuns in acelasi loc fara sa urcam aproape deloc. Cand ne-am dezmeticit, ne-am intrebat cum oare urcau si coborau pe acel drum oamenii care aveau proprietati pe dealul plin de vile, gradini si sere terasate. Si nu era singurul deal din zona cu case cocotate pana pe varf. Am facut cunostinta cu gazdele (familia Fazzari), niste italieni vorbareti si simpatici (din regiunea Calabria de fel), foarte primitori insa discreti pe parcursul sederii noastre, si ne-am luat in primire camerele. Destul de mici ca suprafata, mai ales bucataria (in care se intra direct de afara) si camera de zi, una in continuarea celeilalte. Diana si Vali ne-au cedat noua dormitorul, la fel de mic. „Apartamentul” ne-a costat 500 euro pe intreaga saptamana. In fiecare zi, am mancat afara, la aer, chiar in fata camerelor sau la zece metri mai incolo, sub vie, unde era si gratarul. In apartamentul vecin statea o familie de francezi cu doi copii de vreo 14-15 ani. Am mers repede la cumparaturi, la unul dintre supermarketurile din localitate, singurul deschis duminica. Am mancat, apoi am fugit la plaja, la circa 10-15 minute distanta de mers pe jos. Au fost multi nori in acea zi (abia pe la ora sase cerul s-a curatat) iar marea a fost usor agitata, insa nu a plouat deloc. Norii care treceau pe deasupra noastra se indreptau spre muntele dinspre nord (inalt de vreo 2000 metri, estimez eu), parte din Alpii Maritimi. Inspre vest, in zare, vedeam dealuri stancoase (care pareau la o aruncatura de bat) si care coborau parca in mare. De fapt, in niciuna din cele 18 zile ale sederii noastre nu ne-a plouat. Cum am ajuns la plaja, Diana si Vali s-au aruncat in mare. Mie mi-a luat vreo doua ore sa ma pregatesc. Insa dupa ce am intrat nu imi mai venea sa ies din apa. Plaja si fundul marii erau pline de pietre, valurile iti loveau picioarele cu pietris, astfel incat era recomandat sa ai niste incaltari de apa (macar niste papuci). Plaja are nisip putin. Malul este destul de abrupt astfel ca in circa 4-5 metri ai apa pana la gat. Liniste pe plaja, desi era destula lume. Insa nu te calcai pe picioare cu altii, nici pe plaja si nici in apa. Nu se auzea nici o muzica. Singurii care deranjau (prin insistenta) erau niste vanzatori ambulanti (din Sri Lanka, din cate am inteles), care se plimbau de la un capat al plajei la altul. Din cate am inteles, plaja detine un calificativ inalt (marcat printr-un drapel albastru) din punct de vedere al curateniei si al calitatii apei. Dispune de terenuri imprejmuite de volei (si alte sporturi de plaja) si de leagane pentru copii. Are geamanduri care indica locul prin care intra si ies in mare posesorii de ambarcatiuni sau practicantii de sporturi de apa. Palmierii uriasi ajung pana la etajele 4-5 ale celor catorva hoteluri din statiune. In jurul plajei este multa vegetatie, specifica unei zone deluroase, demonstrand ca muntii nu erau prea departe. Pe vreo doua istmuri inaltate din pietre, cativa pescari cu multe undite se agitau sa prinda peste de mare. In larg se vedeau ambarcatiuni cu panze si iahturi. In spatele plajei, este un lac format de un rau care venea dinspre nord (dinspre munte) si care cumva se varsa in mare, desi „iesirea” ii este obturata de o limba subtire de plaja, care desparte lacul de mare. In rau si pe lac sunt multe pasari (rate, pescarusi, lebede etc) si multi pesti. In zare, spre munti, se vede autostrada care trece pe viaduct peste valea raului, pe deasupra localitatii. Intrarea pe plaja este strajuita de niste cactusi uriasi, unii dintre ei saditi intr-o veche barca de salvamar umpluta cu pamant. Pe drumul spre plaja, multe locuri de parcare pentru masini si scutere, cele din urma fiind la tot pasul in intreaga Italie. Vegetatie mediteraneana, cu copaci si flori exotice peste tot (am vazut niste lamai superbi cu fructe mari si galbene). Seara am plecat la plimbare si am mancat inghetata in satul vecin, Vallecrosia, in care intri fara sa-ti dai seama caci este „despartit” de Camporosso printr-un indicator de pe trotuarul strazii principale.
Luni, 3 august
Am fost din nou la shopping caci acum toate magazinele si supermarketurile din zona erau deschise si aveam de unde alege. Vali a facut primul gratar al concediului. Am mancat un pui delicios, asortat cu salata de sezon si vin Montepulciano d’Abruzzo si Sauvignon Friul. Nu am putut intra in mare in acea zi deoarece la cateva minute dupa ce am ajuns pe plaja a inceput sa bata tare vantul iar marea a devenit brusc inspumata si agitata. Era o vreme numai buna pentru numerosii si curajosii practicanti de kitesurf (o combinatie de surf si parapanta). Noi ne-am multumit cu o repriza sanatoasa de aerosoli. A trebuit sa ne mutam prosoapele de vreo doua-trei ori din cauza unor valuri rebele care muscau mult din plaja udand oamenii care se asezasera aproape de apa, printre care si noi. La cativa metri de tarm mai multi copii se jucau tipand in apa inspumata, doborati si acoperiti de valurile puternice care se spargeau de mal. Uneori soarele strabatea prin norii desi, colorand marea in multiple nuante de la mal pana departe in larg. Spre miezul noptii am iesit la plimbare din nou. Ne-am intors pe plaja unde am admirat miile de luminite din localitatile vecine si marea luminata feeric de luna.
Marti, 4 august
O noua zi de plaja. In aproape fiecare dimineata ne-am facut sandwichuri cu paine (cumparata de la brutaria din coltul strazii sau de la supermarket) si „afetate” (mezeluri italienesti feliate, in diverse sortimente), pe care le mancam pe plaja. Mai aveam la noi apa si fructe. Astfel puteam sta pe plaja pana la apusul soarelui. In ciuda avertismentelor gazdelor ca soarele este destul de puternic chiar si pentru cei deja bronzati (asa cum erau Diana si Vali), cei doi au stat la soare zilnic, de dimineata pana seara. Evident ca gazdele au avut dreptare: soarele a fost mai puternic decat bronzul lor si amandoi s-au ars si s-au cojit. Eu si Cami am stat cuminti sub umbrela pe care ne-o cumparasera Vali si Diana, umbrela indoita un pic de vantul din ziua anterioara. Ca sa scap de unsul cu crema antisolara, am preferat sa port un tricou cu protectie impotriva razelor ultraviolete. Insa tot m-am ars pe fata. Marea a fost destul de calma, cu valuri doar la tarm, iar cerul fara niciun nor. Am tras din nou cateva reprize bune de baie – „tuffo” (sarituri in apa) cum le spuneau Vali si Diana. Un val a prins-o pe picior gresit si a dezechilibrat-o pe Cami (aflata in apa, la vreo doi-trei metri de mal), care s-a speriat putin. Inainte ca soarele sa apuna superb dincolo de creasta muntilor, spre vest, ne-am plimbat din nou pe marginea lacului, fotografiind pasarile dar si un sarpe de apa (Cami zice ca era vipera) care scosese capul la suprafata si ne cerceta curios de la doar cativa metri de noi. Apoi ne-am continuat plimbarea de-a lungul plajei, privind marea de un albastru ireal. Multa lume (de toate varstele) se relaxa pe chaise-longue-uri sau pe prosoape, bucurandu-se de ultimele raze de soare din acea zi. O atmosfera linistita, specifica unei statiuni mici si retrase, la margine de Italie, la doar cativa kilometri de vestita Coasta de Azur din Franta vecina.
Miercuri, 5 august - Ventimiglia
Dimineata am fost in localitatea invecinata, Ventimiglia (in traducere „Douazeci de mii”, din cate am inteles), aflat evident la tarmul marii, la granita cu Franta, un centru al cultivarii florilor si un oras placut. Trecand pe langa parcul plin de palmieri giganti am ajuns la plaja (aproape de locul in care un rau se varsa in mare), apoi ne-am intors si ne-am plimbat putin prin centrul orasului. Muntii din apropiere se vad si mai clar din Venimiglia, strabatuti de viaductele si tunelurile autostrazii care trece in Franta. Aceleasi plante exotice la tot pasul prin parcuri si pe trotuare. Multa curatenie, cladiri vechi foarte bine intretinute si frumos zugravite, cu rufe agatate la uscat la mai toate ferestrele si balcoanele. Masinile si scuterele parcate regulamentar. Atractia arhitecturala principala o constituie Duomo (secolul al 11-lea). Nu am ajuns din pacate in frumoasa gradina botanica Hanbury (datand din secolul al 19-lea si intinsa pe 18 hectare, la 6 km de Ventimiglia) si nici in superbul cartier medieval, cu casele inghesuite una in alta, cocotat pe un deal. Am incheiat turul cu o vizita in piata de unde am cumparat fructe si peste (la cerere, eviscerarea se face gratuit de catre vanzator). Intorsi in Camporosso pentru pranz, Vali a pregatit pestele la gratar, impreuna cu niste sepii. Am mancat sub bolta de vita, avand alaturi un lamai plin de fructe. Salata de vara si noi soiuri de vin: Langhe Favorita (Portella d’oro) si Mastri Vernacoli Cavit Trento – Trentino. Dupa masa copioasa am plecat evident la plaja. Inainte de apus am hranit cu paine pasarile de pe lacul de langa plaja. In cateva secunde, s-au strans toate in jurul nostru facand o galagie teribila si incercand fiecare sa prinda cat mai multe bucatele de paine. Mai putin o rata care era atrasa de camera mea de filmat si nu de paine, in ciuda agitatiei suratelor. Evident, am apreciat asta, avand grija sa-si primeasca si ea portia si sa nu ramana nemancata din cauza curiozitatii ei pentru tehnologie. Dupa ce am terminat painea si pasarile s-au raspandit pe lac, porumbeii au facut curatenie pe plaja, adunand firimiturile de pe mal. Din nou am avut parte de un apus superb de soare.
Joi, 6 august
Ne-am inceput ziua la plaja, cu o baie pe cinste, ultima din aceasta vacanta. Cred ca am stat in apa peste o ora intr-o singura repriza. In drum spre casa, am vazut langa trotuar, pe un spatiu verde cu gazon si palmieri, un sir de tasnitori (de vreo 10 cm inaltime) care au aparut brusc din pamant si au inceput sa irige zona. Dupa cateva minute au intrat inapoi. Nu se mai vedeau decat daca te uitai foarte atent. Dupa amiaza, eu si Cami am plecat sa ne plimbam, urcand pe dealul la poalele caruia era asezata vila in care stateam. Am luat-o in sens invers fata de cum veniseram duminica cu masina. Vazand ce panorama au, am inteles de ce s-au chinuit italienii sa-si suie asa sus vilele si gradinile terasate, majoritatea cu vedere spre mare, si sa construiasca drumurile inguste pana in varful dealului, in panta mare, avand curbe la 90 de grade sau in „ac de par”. Ne tot intrebam ce se intampla cand se intalnesc doua masini din sens opus. De pe un panou am inteles ca strada pe care mergeam era privata, construita de riverani. Foarte multe sere in zona de case unde stateam noi. Intr-o curte am vazut un kiwi plin de fructe. Coborati de pe deal, am mers pe jos pana in Ventimiglia. La intoarcere spre Camporosso am luat-o pe plaja, drumul fiind mult mai scurt decat pe sosea.
Vineri, 7 august - Nisa
Dupa obisnuita vizita la supermarket si fabricarea deja celebrelor sandwich-uri cu afetate, eu si Cami pornim spre Nisa, in tara vecina: „capitala” Coastei de Azur, prefectura a Alpilor Maritimi si al cincilea oras ca marime din Franta. Am mers cu autobuzul pana la Ventimiglia (1 euro biletul pentru vreo 4-5 km) iar de aici am luat trenul (Trenitalia). Ne-a costat 6,40 euro de persoana la dus si 6,30 la intors (cu SNCF-ul francez). Era aproape ora 12 cand ne-am suit in tren. Elegant, cu aer conditionat. De la Ventimiglia la Nisa, trenul strabate numeroase tuneluri si merge in mare parte a traseului foarte aproape de marginea falezelor stancoase si inalte care domina golfurile largi. Intre Menton (cea mai estica localitate a Coastei de Azur, langa granita cu Italia) si Nisa, Alpii Maritimi plonjeaza in mare producand unul dintre cele mai spectaculoase peisaje de pe coasta. Cei dornici sa exploreze dincolo de plaja sunt asteptati de piscuri inalte, defileuri abrupte, varfuri stancoase, incununate de faimoasele „villages perches” (sate cocotate pe inaltimi) – un contrast reconfortant fata de coasta urbanizata si aglomerata. Trei cornise, una deasupra celeilalte, traverseaza cei 30 km de la Nisa pana in Italia. Grande Corniche, cea mai inalta si fascinanta, urmeaza drumul militar construit de Napoleon in 1806. Ne-am zgait pe geam uimiti de frumusetea peisajelor: mare, stanci, orasele cochete, case de vacanta, ambarcatiuni, insule, plaje de vis. Am trecut prin (sau pe langa) Menton, Roquebrune Cap-Martin, Monaco, Cap d’Ail, Eze, Beaulier-sur-Mer, Villefranche-sur-Mer. Dincolo de Villefranche se afla refugiul celor extrem de bogati, Cap Ferrat: in cei 10 km ai sai turistul poate surprinde doar crampeie din frumusetea vilelor si gradinilor celebritatilor, ascunse in spatele zidurilor si sistemelor de securitate. Am ajuns in circa 50 de minute la Nisa, statiune de la mijlocul secolului al 18-lea.
Pe aceste meleaguri, s-au descoperit dovezi ale existentei omului care dateaza din paleolitic si neolitic. Stilul arhitectural este genovez, imbinand elemente medievale cu cele contemporane. De-a lungul secolelor numerosi pictori, scriitori, politicieni, afaceristi, oameni de stiinta, militari si celebritati au locuit in Nisa sau au petrecut o perioada din viata aici. Orasul este strabatut de raul Paillon, azi o simpla suvita de apa presarata cu gradini suspendate si carari. Inceputurile turismului modern in aceasta zona dateaza de la jumatatea secolului al 18-lea, britanicii fiind primii care si-au petrecut iarna pe Coasta de Azur pentru a evita cateva luni clima aspra de acasa. In 1772, plaja de la Nisa a fost terasata si s-a construit o promenada. Cinci ani mai tarziu, s-au infiintat aici primul teatru si primul cazinou. Lucrurile s-au schimbat iar in 1930 s-au inregistrat pentru prima oara pe Coasta de Azur mai multi turisti veniti vara decat iarna.
De la gara am luat-o spre sud, in directia marii, ajungand rapid pe renumita „La Promenade des Anglais”, construita de britanici (cei care au facut ca orasul sa devina celebru) in Golful Angel in perioada 1822-1824, avand aspectul unei autostrazi cu o lungime de 3 km. Hoteluri mari, vile splendide, parcuri exotice, saloane si cazinouri se intalnesc la tot pasul in orasul care, la un moment dat, avea foarte mare priza la nobilimea Europei. Ne-am plimbat spre vest, admirand plaja, marea si hotelurile (Negresco este unul dintre cele mai renumite, construit in 1912 in stil belle epoque de catre un roman, daca am inteles corect). Am trecut prin fata superbei gradini a Muzeului Massena (dupa numele unui maresal), ce adaposteste o colectie de picturi vechi, ceramica, arme, statui, haine orientale si bijuterii. Privim in zare spre aeroportul (situat chiar pe tarmul marii) unde vedem inaltandu-se numeroase avioane. Este unul dintre cele mai importante aeroporturi din Franta. Ne intoarcem apoi si o luam spre est. Fasia ingusta de plaja aflata intre promenada si mare este publica (deci gratuita) si la fel de pietroasa ca la Camporosso. Doar din loc in loc anumite portiuni de plaja sunt private (cu taxa), insa frumos amenajate cu nisip, umbrele, chaise-longue-uri, dusuri, foisoare acoperite cu stuf, baruri si restaurante. Sezonul de inot pe Coasta de Azur dureaza din mai pana in octombrie. Pe trotuare dar si pe mijlocul soselei (intre cele doua sensuri de mers) vedem incredibil de multe spatii verzi pline cu flori multicolore si palmieri uriasi. Pe promenada sunt „statii” de unde iti poti inchiria o bicicleta (prima jumatate de ora gratuita). Pe deasupra marii, oamenii zboara cu parasute viu colorate trase de barci cu motor. In larg se vad multe si felurite ambarcatiuni (de la caiace pana la uriasul ferryboat in directia Corsica/Sardinia). Ne-a placut in mod deosebit arhitectura hotelului „Le Palais de la Mediterranee”. Am privit fascinati albia unui rau care se varsa in mare. Am mers pana la capatul estic al falezei (unde cativa temerari se aruncau in mare de pe niste stanci), ajungand in port. Ne-am minunat de „parcarea” ticsita cu iahturi si am admirat cladirile vechi din zona portului, inalte si frumos colorate. Apoi ne-am intors putin si am urcat pe dealul „Chateau de Nice” dintre port si promenada. Pe versantul stancos dinspre port este sapat in stanca un monument impunator. Pe deal, am admirat parcul si ne-am bucurat de o racoroasa cascada-perdea („La Cascade du Chateau”), pe care o zariseram in departare inca de cand ne plimbam pe promenada si pentru care am urcat de fapt dealul. Sus, pe „Plateforme du Chateau” (la circa 90 metri deasupra nivelului marii; se poate ajunge pana in apropriere si cu masina), am stat minute bune admirand extraordinara panorama asupra golfului, orasului, imprejurimilor si muntilor din departare si privind cu nesat in zare spre aeroport si spre „orasul nou” urcand pe dealuri. Dupa ora patru plaja s-a umplut din ce in ce mai mult. Dupa ce am fotografiat in toate directiile am coborat de pe deal in zona Cours Saleya (cea care dimineata gazduieste piata de flori iar seara tesasele cafenelelor si restaurantelor), la marginea dinspre mare a orasului vechi. In „Vieille Ville” am cutreierat prin fermecatorul labirint de stradute pietonale, intortocheate si incredibil de inguste. Este plin de oameni care se strecoara printre mesele restaurantelor (scoase afara, la aer, cu tacamurile pe ele) si marfurile asezate pe stative sau agatate de umerase in fata magazinelor de suveniruri. Casele vechi (probabil de secole), cu vreo 4-5 etaje, cu obloane la ferestre, arata incredibil de bine si sunt viu zugravite in culori pastel (intreg spectrul, de la ocru alb la rosu). Am intrat cateva minute in „Eglise Notre Dame de l’Annonciation – Chapelle Sainte Rita” si apoi in impunatoarea „La Cathedrale Saint-Reparate” (daca nu ma insel, ambele dateaza din secolul al 17-lea). Din piata catedralei, trecand prin piata Palatului de Justitie am ajuns intr-un parc cu gradini somptuoase si fantani arteziene splendide. Parcul este format din doua arii distincte (daca nu cumva or fi chiar doua parcuri diferite), separate de catre liniile de tramvai din „Le Place Massena”. In piata am admirat frumoasa fantana arteziana, interesantele nuante rosietice ale cladirilor dar si tramvaiul foarte silentios si cu o forma futurista. Ne-am odihnit putin pe o banca in parc si am mancat un sandwich. Am citit ca piata Massena gazduieste carnavalul orasului, vestit in intreaga lume, datand din secolul al 13-lea, cu masti imense si costume deosebite, piata fiind superb decorata si luminata. Din piata porneste strada principala a orasului, Jean Medecin (dupa numele unui fost primar). Noi ne-am intors pe promenada, am coborat pe plaja si ne-am udat picioarele in apa marii, apoi am plecat agale spre gara (incantati de ce am reusit sa vedem in cateva ore), incercand zadarnic sa gasim catedrala ortodoxa ruseasca ghidati de indicatiile localnicilor. Am citit ulterior (si am gasit-o pe Google Earth) ca se afla in apropiere de Bulevardul Tzarewitch, in partea de nord a orasului, putin mai incolo de calea ferata, relativ aproape de gara. A fost construita intre 1903-1914, avand un exterior ce aminteste de biserica Sf. Vasile din Moscova si o incredibila abundenta de icoane in interior. La gara, din vreo cinci ghisee de bilete functionau doar trei, dintre care unul s-a inchis in timp ce noi eram la rand, iar celelalte doua se miscau mai lent decat cele din Romania. Asa ca nu ne ajung cele 15 minute pana la sosirea primului tren spre Ventimiglia. Il ratam cu brio, la sosirea acestuia noi fiind inca la coada care, in momentul in care am ajuns noi, nu avea mai mult de 5-6 persoane in fata noastra, impartite la cele doua ghisee. Unde niste functionari francezi, foarte relaxati, mai mult vorbeau intre ei decat sa dea bilete. Dupa ce ne-am odihnit putin pe o banca de pe peron, ne suim pana la urma in tren (pe la ora 8 si 20 minute), identic cu cel cu care veniseram. Insa de data aceasta in vagonul in care am stat noi era mizerie pe jos si foarte cald deoarece nu era aer conditionat. Obositi, nu ne-am mai mutat in alt vagon. Din cauza unor probleme la reteaua electrica, trenul a stat cam multisor intre sau in statii. Intr-un fel ne-am bucurat deoarece am vazut mai bine, pe geam, localitatile si peisajele maritime ale Coastei de Azur la lasarea serii. Ne-am bucurat si pentru ca, de-a lungul anilor, am inceput incet-incet sa descoperim Franta ca pe un urias puzzle si sa vizitam cateva dintre frumusetile acestei tari care atrage anual peste 75 milioane de turisti straini. In Ventimiglia am asteptat mai mult de o jumatate de ora autobuzul care ne-a dus la Camporosso. Desi orarul de transport este afisat in statie, autobuzele nu il respecta cam deloc. Seara, am baut bere Lucille („artizanala”) si am mancat pizza.
Sambata, 8 august - Monaco - Monte Carlo
Incantati de excursia din ziua precedenta, am plecat de aceasta data spre Monte Carlo. Acelasi autobuz ne-a dus la aceeasi gara din Ventimiglia. Mai putina lume la coada la casa. De data asta luam bilete dus-intors (7,40 euro de persoana). Timp de doua luni poti folosi oricand biletul, acesta nefiind „legat” de un anumit tren sau de o anumita zi. Ne suim in tren in jurul orei 11:30 (bucurosi ca vom ajunge la destinatie mai devreme decat in ziua precedenta), insa din cauza unor noi probleme la reteaua electrica, suntem anuntati ca trenul va pleca cu o intarziere de cateva minute. Dupa vreo jumatate de ora de asteptare in tren, suntem anuntati ca s-a facut ora la care pleaca urmatorul tren in aceeasi directie si ca cel in care ne aflam se anuleaza. Asa ca ne mutam in celalalt si dupa alte 10-15 minute noul tren se pune in miscare in aplauzele calatorilor, mai ales ale celor transbordati, printre care si noi. Dupa vreo 30 de minute de cand trenul a reusit sa porneasca iata-ne in a treia tara in care pasim in acest concediu.
Cu o suprafata de doar 1,95 km patrati, Principatul Monaco (visitmonaco.com sau monaco.mc), cu capitala omonima, se numara printre cele mai mici state din Europa. Ca populatie (33.000 de locuitori), este al doilea dupa Andorra. Densitatea populatiei din Monaco este insa cea mai mare de pe continent (12.308 locuitori / km patrat). Monaco este unul dintre cele mai bogate state din Europa gratie avantajelor de impozitare. Marea, zgarie norii si muntii formeaza cercuri concentrice in minuscula tara. Monaco se afla pe o stanca calcaroasa a Alpilor Maritimi francezi si este incadrat de munti cu versanti abrupti (de la 575 m la Tete du Chien pana la 1100 m la Mont Agel, ambii aflati pe teritoriul francez ce incercuieste principatul). In vest, la Chemin des Revoires, Monaco ajunge la 162 m deasupra nivelului marii. Relieful se imparte in trei valcele care nu se pot zari prea bine din cauza numeroaselor constructii. Conditiile climaterice din zona muntilor sunt prielnice si caracterizeaza intreaga regiune a Coastei de Azur: clima mediteraneana cu veri fierbinti si ierni blande. Plantele constituie un peisaj luxuriant, caracteristic principatului. Pana in secolul al 19-lea, populatia din Monaco numara cateva sute de locuitori, crescand rapid in a doua jumatate a secolului, in paralel cu dezvoltarea economica. Doar 29% dintre locuitori sunt nativi, restul fiind francezi (38%), italieni (17%) si de alte nationalitati. Unul din cinci locuitori este pensionar, in timp ce numarul celor sub 14 ani este destul de mic. Aproape toti nativii precum si locuitorii de origine franceza si italiana sunt de confesiune romano-catolica. Limbile vorbite sunt franceza (oficiala) si monegasca. Dezvoltarea istorica a principatului a inceput prin anul 600 d.H., cand fenicienii au construit portul denumit Monoikos. Insa istoria moderna a inceput in 1856, cand printul Carol III a deschis primele cazinouri. In 1866, proaspatul oras format in jurul acestora a primit numele de Monte Carlo, in cinstea lui Carol III. In perioada 1870-1930, Monte Carlo a devenit capitala jocurilor de ruleta din Europa si locul de petrecere a iernii de catre cei bogati. Perioada belle epoque de la inceputul secolului 20 a fost cea mai infloritoare pentru Monte Carlo, atragand regi si aristocrati din toata Europa. Printul Rainier III s-a urcat pe tron in 1949, casatoria lui din 1956 cu actrita hollywoodiana Grace Kelly (cunoscuta apoi ca printesa Gracia Patricia) atragand privirile intregii lumi. O reforma din 1962 a restrans considerabil puterea suveranului, Monaco fiind in prezent o monarhie ereditara constitutionala al carei sef de stat detine puteri legislative si executive. Consiliul National este format din 18 membri alesi pe cinci ani. Drept de vot au numai posesorii de cetatenie. In domeniul politicii externe, prevaleaza interesele Frantei. Printul Rainier III a transformat micutul stat intr-un Miami al Mediteranei. Dupa moartea acestuia, in 2005, a urmat la tron fiul sau, printul Albert II. Partial, bugetul national este finantat de profiturile obtinute de cazinourile din Monte Carlo. Economia consta in cea mai mare parte in sectorul serviciilor, in care este implicata mai mult de 80% din populatia activa. Circa 20% din profituri se obtin din monopolurile pe tigari, timbre si telefonie. Sectoarele de electricitate, gaz, apa si canalizare, precum si jocurile de noroc au fost concesionate unor companii private. Monaco are una dintre cele mai mari densitati de banci din lume. Prosperitatea economica face sa nu se perceapa taxe pe venit si impozit pe avere.
Gara din Monte Carlo, foarte eleganta, se afla in mare parte in subteran. Iesind la suprafata am inteles de ce: intreaga tara este „construita” in panta, inghesuita intre tarmul marii si munte, pe un promontoriu. La oficiul turistic din gara se gasesc harta tarii si numeroare pliante (toate gratuite) cu informatii despre cele mai importante obiective de vizitat, ba chiar o brosura cu niste cupoane de reducere la biletele de intrare pentru cateva gradini ale orasului. In fata garii (care are doua iesiri, la niveluri diferite), am avut o senzatie unica. Nu mai stiam incotro sa facem fotografii. Am stat pe loc minute in sir, pe o strada suspendata, ca multe altele de aici. Multe sunt si tunelurile din aceasta tara. Fiecare loc este folosit la maxim. Cladirile sunt construite pe buza stancilor. Acolo unde nu sunt imobile si sosele, sunt spatii verzi. Multe cladiri au adevarate gradini pe acoperis dar si in balcoane. Pe acoperisuri mai vezi din loc in loc si cate o piscina. Principatul are trei regiuni importante: Monaco (orasul vechi), Condamine (portul si orasul nou) si Monte Carlo (cazinoul, hotelurile de lux si centrele de agrement). Dupa ce ne-am dezmeticit si ne-am acomodat cu eleganta locului, am luat-o spre vest, indreptandu-ne mai intai spre gradina exotica (intrarea a costat 5,30 euro de persoana, reducere de la 6,90, pe baza brosurii gasite in gara). Drumul urca printre palate si cladiri inalte si impunatoare (am facut o multime de fotografii), toate avand nume proprii. Unele in spatele altora, construite in trepte (din cauza reliefului), cu o arhitectura superba. Din cand in cand, pe strada ce serpuia printre cladiri, cate un Ferrari mergea agale (caci limita de viteza este de 50 km pe ora). Dupa ce ne oprim putin facem o scurta escala in Parcul Princess Antoinette (cu ai sai maslini seculari), ajungem la gradina exotica, construita in 1930, asezata in trepte pe panta abrupta a dealului si incluzand Muzeul de Antropologie Preistorica. O panorama superba spre oras si mare, spre colina stancoasa pe care se afla palatul princiar, spre port si spre cartierul Fontvieille (in care se afla centrul comercial acoperit cu iarba si arbusti, parcul si gradina de trandafiri Pricess Grace, heliportul, stadionul Louis II, gradina zoologica, colectia privata de masini clasice a printului, Muzeul Naval etc.). Ca o paranteza, printre cele mai importante monumente istorice se numara si Palatul Grimaldi, simbol al continuitatii principatului de-a lungul secolelor. Nu stiam unde sa ne uitam mai intai: la panorama sau la minunatiile de plante (in majoritatea lor cactusi) ale gradinii. Este greu de descris in cuvinte. Cactusii sunt asa de uriasi, incat vazandu-ne in fotografii alaturi de ei, ai senzatia ca noi suntem micsorati print-un efect de calculator. Potecile gradinii ne conduc la un mini-lac plin cu pesti mari si multicolori. Dupa ce facem literalmente zeci de fotografii nenumaratelor specii de cactusi, descoperim cu surprindere ca in partea gradinii situata la cea mai joasa altitudine exista o pestera („La grotte de l’Observatoire”). Nu stam mult pe ganduri si nici pe banca (pentru a manca un sandwich) caci imediat se face ora de intrare. Pestera este mare, ampla, desfasurata pe verticala, sapata de apa de ploaie in decursul a cinci milioane de ani, plina de formatiuni calcaroase si adapostind numeroase vestigii arheologice, descoperite in perioada 1916-1920. Este excelent amenajata (cu scari metalice ce aratau ca noi) si inteligent luminata, punandu-i in valoare frumusetea. Ghidul a prezentat-o intr-un mod captivant (pana si noi am inteles cate ceva din franceza) unui grup numeros si eterogen din punct de vedere al natiilor si varstelor (erau si copii de cativa ani). Este mai frumoasa si mai bogata in forme de concretionare decat toate pesterile vazute de noi in Romania. Dupa vizitarea pesterii, urcam din nou pana la intrarea in gradina, continuand sa privim si sa fotografiem cactusii si panorama. Dupa ce parasim gradina, incepem sa coboram accentuat pe scarile dintre cladiri (incercam la un moment dat si cu un lift public, insa ajungem in curtea unui imobil si de acolo nu mai stim incotro asa ca ne urcam inapoi) pana aproape de nivelul marii. Apoi incepem sa urcam, pe drumul asfaltat, stanca ce iese curajos in mare si care adaposteste „inima” minusculului stat, Monaco Ville cu al sau palat, resedinta oficiala a printului. Inainte sa intram in curtea palatului, privim inapoi si avem o panorama superba a cladirilor ticsite, una in spatele alteia, cu cateva macarale gigantice infiltrate printre ele. Nu avem timp sa vizitam apartamentele palatului (se poate intra doar in anumite zone ale sale) si nici muzeul de monede si suveniruri napoleoniene sau colectia arhivelor istorice ale palatului. Insa admiram strajerii care defileaza dus-intors in fata intrarii in palat (ceremonia schimbarii garzii se desfasoara zilnic la ora 11:55 dimineata). In imediata apropiere a palatului, spre vest, promenada Saint Barbe se afla la cativa metri mai jos de noi. Dupa ce-i aruncam o privire, ne plimbam pe stradutele stramte, cu puternic iz medieval, cu restaurante intime, avand mesele scoase afara, in aer liber. Trecem prin fata primariei (in apropiere se afla Palatul de Justitie si Ministere d’Etat) si ajungem in fata muzeului oceanografic (creat de Printul Albert I in urma cu 100 de ani si vizitat anual de un milion de turisti,). Nu avem timp, din pacate, sa vizitam nici imensul acvariu-muzeu, insa ajungem pana in cel mai indepartat punct al „peninsulei”, in minunata gradina Saint-Martin. Asezata chiar pe malul marii, flancand in lateral muzeul, gradina dispune de cinema/gradina de vara (cu proiectii si spectacole in aer liber) si teren de baschet. Sub ea se afla parcarea subterana. Peretele sudic al muzeului oceanografic este construit chiar pe buza stancii dinspre mare. Privim imensitatea marii din gradina plina de palmieri si diverse alte plante exotice. De aici ne intoarcem la catedrala St. Nicholas (cel mai important simbol al arhitecturii monegasce, construita intre 1875-1884). Avusese loc o nunta asa ca am admirat toaletele doamnelor si costumele domnilor care coborau sau urcau din limuzine elegante. Ca o paranteza, exceptand participantii la nunta, in Nisa si Monaco am vazut oameni imbracati lejer, de vara. Mai ales ca cei mai multi dintre ei sunt turisti. Nimeni nu se imbraca ostentativ, nimeni nu incearca sa iasa in evidenta prin haine. Si nici prin altceva. Tristi oarecum ca in acel moment catedrala era inchisa, ne-am asezat sa ne finalizam sandwich-ul. In acest timp usile catedralei se deschid (probabil pentru a o aerisi), insa un nene spune curiosilor ca biserica se poate vizita abia de la orele 19:00, adica peste vreo doua ore. Nenea insa nu poate opri suvoiul de turisti (printre care si noi) sa intre pe langa el si sa arunce cateva priviri in fastuosul interior. Facem in graba niste fotografii. Apoi intram in atmosfera de sarbatoare de pe stradutele inguste, pline de ateliere artizanale unde se vand „de toate” (a se citi suveniruri si maruntisuri). Aici o fotografiez pe Cami, infiltrata in mijlocul unor membri din familia princiara, iesiti la plimbarea de sambata dupa-amiaza, dupa ce asistasera la paradele organizate de cateva trupe de artisti in fata palatului. Domnii in tinute de epoca, doamnele asemenea, in rochii lungi si vaporoase, cu evantaie in maini si cu palarii, iar printre ei Cami in tricou, cu un capat de sandwich intr-o mana. Ne intoarcem in Piata Palatului, unde diverse formatii cantau si dansau, mergand agale printre turisti. In niste „standuri” (tarcuri), admiram arme si unelte de gospodarit medievale si oameni in haine traditionale. Coboram de pe deal cu regretul ca nu avem timp sa mai zabovim si ne indreptam spre Portul Hercule. Soseaua pe care mergem reprezinta o parte din celebrul circuit de Formula 1. Punctul de start este in apropierea superbei piscine „Stade Nautique Rainier III”. Intrarea costa doar 4,80 euro pe zi, iar copiii (sub 12 ani) si varstnicii (peste 60 ani) au reducere (2,90 euro). Exista si abonamente de 10 sau 20 de intrari. In apropierea piscinei, un miniparc de distractii. In zona portului nu ne-au impresionat masinile scumpe (foarte multe Lamborghini si Ferrari) ci yachturile de lux, impecabile, stralucind. Multe, incredibil de multe, inghesuite unul in altul. Dupa ce am inconjurat portul, privindu-i cu invidie pe cei care aveau timp sa stea la o cafea (cam 2 euro) la numeroasele terase, trecem prin zona de hoteluri si pe langa Auditorium Rainier III si ajungem la gradina japoneza. Avem din nou ghinion: dupa ce pasim vreo zece metri si facem doua-trei fotografii, un alt nene ne spune politicos ca gradina fusese inchiriata pentru o sesiune de fotografii de nunta. In imediata apropiere, o doamna amabila, in trecere, s-a oferit sa ne fotografieze pe amandoi, vazandu-ne ca ne facem poze pe rand, unul celuilalt. Dincolo de gradina japoneza, spre est, se afla Muzeul National precum si parcurile de agrement, cluburile si zonele de sport. De la gradina ne-am intors, indreptandu-ne spre vestitul Casino din Monte Carlo (construit in stil belle epoque dupa modelul Operei din Paris). In piata cazinoului, in fata „Hotel de Paris”, am vazut cel mai mare numar de masini de lux pe metru patrat din viata mea. Din cate am inteles, cazinoul se poate vizita insa eu eram imbracat in pantaloni scurti, cu rucsacul in spate si cu ditamai umbrela carata toata ziua degeaba de la Camporosso. Nu ma simteam chiar pregatit sa-l vizitez in acea tinuta. In schimb, ne-am bucurat din plin de frumoasele gradini din fata intrarii in cazinou, prin care ne-am plimbat in voie si am stat putin sa ne odihnim, acesta fiind ultimul punct de interes pe care ni-l propuseseram in acea zi. Entuziasmati, ne-am promis ca vom reveni fiindca Monaco merita sa fie vizitat in mai mult timp decat o jumatate de zi. Apoi, ghidati de harta, am ajuns rapid la gara. In fata intrarii, cum stateam noi cu harta in mana si admiram pentru ultima data in acest concediu frumosul principat, o doamna in varsta s-a apropiat si ne-a intrebat daca ne poate ajuta cu ceva, crezand probabil ca ne-am ratacit. I-am multumit politicos si am intrat in gara. La ora 8 si 10 minute eram deja in tren, fiind foarte bucurosi ca in doar doua dupa-amieze (la initiativa lui Cami), vazuseram aproape o tara intreaga (Monaco) si inca un crampei din uriasa si minunata Franta (o alta fateta a sa, total diferita de Alsacia). Ne asezam confortabil in tren privind indelung pe geam si regretand ca nu am reusit sa vizitam mai multe localitati de pe Coasta de Azur si zonele limitrofe. Din recomandarile prietenilor si informatiile din pliante, in viitoarele excursii in zona vom incerca sa ajungem in Eze, Cuneo, Biot, Menton, Grasse, St. Paul de Vence. Poate si la Cannes (pentru faleza si orasul vechi) si, in final, la Saint Tropez. Pentru cei care prefera muntele, in zona se afla si Parc National du Mercantour.
In acea zi, Diana si Vali au fost in excursie in San Remo, candva locul de adunare a aristocratiei europene. In centrul orasului se afla o biserica ortodoxa ruseasca (Chiesa Russa), recunoscuta dupa cupolele in forma de ceapa si crucea aurita, construita de nobilii rusi exilati in anii 1920, precum si Vila Nobel, unde inventatorul si-a petrecut ultimii ani din viata.
Duminica, 9 august
Dimineata ne luam ramas bun de la gazdele noastre, multumindu-le pentru ospitalitate. Drumul inapoi spre Cassano Magnago se finalizeaza cu o vizita la un supermarket din apropiere. Apoi facem o scurta iesire de seara la o terasa pe marginea Lacului Comabbio, din vecinatate, la o bere si o inghetata. Cativa oameni se relaxau intr-o frumoasa piscina (cu taxa de intrare) amenajata langa lac, iar noi facem cativa pasi pe iarba, printre niste lebede. In apropiere se afla inca un lac, cel mai mic din zona, Lago di Monate.
Luni, 10 august - Ticino
Diana si Vali ne-au dus la unul dintre locurile lor preferate, pe malul Ticino, raul care (daca nu ma insel) izvoraste din Elvetia, ajunge in Lacul Maggiore, aflat la granita Tarii Cantoanelor cu Italia, apoi isi continua drumul spre sud pana la varsarea sa in Po. Locul ales de ei este in aval de lac (in cadrul Parcului Natural Ticino), in apropiere de Somma Lombardo, in vecinatatea aeroportului Malpensa. In consecinta, avioanele decolau pe deasupra capetelor noastre la intervale scurte de timp. Vali pregateste gratarul iar dupa masa atipim putin. Mergem apoi sa ne plimbam pe malul raului, in aval, pana la un lac artificial unde gasim cativa pescari. Noi ne intindem putin la soare, pe iarba, langa lac. Aleile de pe malurile raului dar si din restul parcului sunt pline de biciclisti. La plecare, inainte sa ne urcam in masina, am baut o cafea la o terasa, pentru inviorare.
Marti, 11 august - Macugnaga (Monte Rosa)
Dimineata plecam spre renumita statiune de schi Macugnaga (provincia Verbania, regiunea Piemont), in nordul Italiei, foarte aproape de granita cu Elvetia. Strabatem cei 100 km intr-o ora si trei sferturi, din care prima parte pe autostrada (pentru care platim 4 euro) si apoi pe „super-strada” (gratis; tot doua benzi pe sens; mai buna decat autostrazile romanesti). Iesim de pe super-strada luand-o spre stanga, spre vest, si incepem sa urcam serpentinele stranse si pitoresti de pe valea raului Anza (Valle Anzasca este vechea vale a Antuates, un trib Leponzi), indreptandu-ne spre Alpii Piemontezi.
Ca o paranteza, partea de Alpi a Italiei reprezinta circa un sfert din intregul lant muntos. Frontiera dintre Franta si Italia merge de-a lungul crestei, astfel incat italienii considera Monte Bianco (Mont Blanc) cel mai inalt varf din Italia. Multe alte varfuri din zona de ridica la inaltimi de peste 4000 m. Cel mai celebru loc din Piemont (cu „capitala” la Torino) este Valle d’Aosta (spectaculoasa, cu peisaje alpine foarte diferite de privelistile din oricare alta parte a Italiei), poarta de acces spre cei mai inalti munti ai Europei: Mont Blanc, Monte Rosa si Cervino (Matterhorn).
Inchizand paranteza si intorcandu-ne la locul in care ne aflam, Macugnaga (atestata documentar din anul 999) este situata la o altitudine de circa 1320-1350 m, la poalele versantului estic al celebrului Monte Rosa (cu cele patru varfuri ale sale: Gnifetti 4559 m, Zumstein 4573 m, Dufourspitze 4638 m, Nordend 4612 m), aflat pe granita Elvetiei cu Italia. Se pare ca versantul estic al Monte Rosa este cel mai mare din Alpi, ca largime si inaltime. Fiind una dintre cele cinci comune ale vaii, Macugnaga are patru sate: Pestarena, Borca, Staffa si Pecetto. Avand circa 38 km de partii de schi, statiunea este complet echipata pentru diverse sporturi (de vara si de iarna: schi fond, snowboard, patinaj, parapanta, heliski), dispunand si de o masina de zapada artificiala.
Vederea in mijlocul lui august a muntilor inzapeziti (unde traiesc marmote si capre negre) ne taie rasuflarea. Cu ceva efort gasim cazare in Pecetto, cea mai vestica si mai inalta localitate a comunei. Stam la Residence Hotel Weissthor (3 stele; numele vine de la unul dintre varfurile din zona, de 3636 m inaltime), intr-un apartament stil vagon, cu doua camere, baie si bucatarie. Platim 120 euro pe noapte, gratie negocierilor lui Vali cu gazda. Pretul este mare, insa asa se intampla cand cauti cazare la fata locului in ziua sosirii si nu ai o rezervare facuta inainte. Amabila, doamna ne ofera un apartament cu vedere spre ghetar (chiar in fata noastra se vad varfuri de peste 3500 m, iar in dreapta avem un perete de 2000 m), asa ca a fost o desfatare sa stam pe balconul spatios si sa privim muntii inzapeziti. Ne lasam bagajele apoi ne grabim sa urcam cu telescaunul (monterosastar.com; biletul costa 13,50 euro de persoana, dus-intos) aflat la mica distanta in spatele vilei. Traseul este format din doua parti, deci facem escala, si ajunge pana la altitudinea de 1935 m. Prima portiune a drumului are o panta domoala iar in cea de-a doua urcam mai accentuat. Peisajul din jur este superb: sub noi padurea verde si raul serpuind la vale iar in fata muntii stancosi si, deasupra lor, cerul albastru. Numeroase cascade se pravalesc pe versantii ce marginesc valea de o parte si de alta. Din locul in care ne lasa telescaunul, incepem sa urcam pe jos si traversam morena ghetarului Belvedere, spre capatul ei inferior. Limba ghetarului are o culoare cenusie (fiind acoperita de un strat de pamant, pietris si nisip) insa este rece si alunecoasa la atingere. Din loc in loc vedem (sau doar auzim) cum curge apa pe sub stratul de gheata. Drumul ne conduce la un moment dat pe o sa ingusta intre doua vai mari si adanci. Ajungem la refugiul Zamboni Zappa (2070 m). De aici, drumul continua spre refugiul Marinelli (3036 m). In spatele cabanei Zamboni se afla un urias platou, strabatut de raulete, acoperit de numeroase portiuni de zapada si „presarat” cu sute de bolovani, de diferite marimi. Vali si Diana hotarasc sa leneveasca la soare iar noi, neavand stare, ne plimbam de colo-colo pe platou, traversand paraiasele si mergand pe o bucata mare de zapada sa intampinam niste oi cu picioare si urechi lungi care coborau de pe pasunile alpine. In jurul nostru se ridicau impresionant, de jur-imprejur, crestele inzapezite si varfurile Monte Rosa. Cu ajutorul GPS-ului gasim directia pe care trebuie sa o urmam pentru a ajunge la Lago delle Locce (circa 2210 m) despre care aflaseram din pliante. Nu mai avem rabdare sa cautam si poteca marcata, asa ca urcam pieptis un deal care scoate sufletul din noi. De jos parea putin inalt si usor accesibil. Insa vegetatia maricica si incomoda, lipsa unei poteci batatorite precum si panta dealului ne obosesc puternic. Ajunsi pe creasta, un turist venind venind dinspre lac ne confirma directia in care trebuie sa mergem. Continuam pe creasta dealului, lata de maxim jumatate de metru. In dreapta avem limba ghetarului Monte Rosa iar in stanga vastul platou unde Diana si Vali atipisera la soare langa niste bolovani. La capatul crestei, un ultim urcus sustinut pe un grohotis si iata-ne pe platoul care adaposteste lacul. In apropierea lui se afla unul din izvoarele raului Anza. De jos (de la cabana Zamboni si de pe platoul unde Vali si Diana motaiau la soare) lacul nu se vede, fiind obturat de un deal inalt. Bucati mari de gheata plutesc pe lac. Privind in sus, pe versantul muntelui, vedem clar limbile ghetarilor Monte Rosa si Nord delle Locce, late si albe, lucind in soare. Stam cateva minute pe malul lacului si facem fotografii, apoi suntem nevoiti sa facem cale intoarsa pentru a ajunge la telescaun pana la ora 17:00. Ne bucuram de reusita si de panorama, landandu-l pe Nuvi (GPS-ul nostru) si iertandu-l pentru patania de la Camporosso. La coborare o luam pe poteca marcata (si nu pe drumul pe care veniseram). Vali si Diana, usor ingrijorati de intarzierea noastra, se bucura de revedere. Din telescaun, la intoarcere, avem o panorama superba asupra statiunii, vaii si muntilor din jur. Ajunsi in Macugnaga facem o plimbare de voie pana in centru localitatii Staffa, admirand apusul de soare care lumineaza feeric crestele muntilor. Ne plac mult casele traditionale cu fundatia si parterul din piatra, etajul din lemn (de obicei de culoare maro) iar acoperisul construit integral din piatra. Toate casele (la ferestre si in balcoane), gradinile si terasele sunt impodobite cu nenumarate jardiniere de flori multicolore. Admiram fermecatoarele garduri de lemn, joase, cu rol decorativ.
Miercuri, 12 august
Drumetie de voie, de data aceasta in directie inversa, spre sud-est, pe valea Anza, in aval. Trecem prin localitatile Staffa, Isella si Motta, avand ca destinatie lacul de acumulare Lago delle Fate („lacul zanei”, la 1315 m altitudine). Prin padure, din loc in loc, admiram de pe poteca cioturi de copaci frumos sculptate, evocand chipuri de pitici sau mineri cu lampase. Avem o panorama superba pe malul celalalt al raului. Ajunsi pe malul lacului de culoare turcoaz bem o cafea si mancam o inghetata la terasa restaurantului Alpino. Apoi mergem un pic in amonte si ne asezam pe malul raului (Valle Quarazza) pe care s-a construit lacul, unde mancam sandwich-urile pregatite de dimineata. Vali si Diana se intind din nou la soare pentru un somn odihnitor pe o pajiste in apropiere de rau. Somnul le este intrerupt adesea de niste copii galagiosi care se jucau cu mingea prin preajma. Noi urcam mai departe spre sud, pe valea raului, spre Alpe Prelobia si Alpe Piana, cautand cascada La Pissa (1869 m altitudine) pe care o vazuseram pe harta. Trecem printre ruinele unui vechi sat („Crocette o Citta Morta”, la 1360 m altitudine), acum aproape parasit. Peisajul este superb. Dincolo de versantul vestic al vaii (in dreapta noastra), la ceva distanta, este Lago delle Locce (cel la care urcaseram cu o zi inainte). Locurile prin care mergem imi evoca putin Cheile Tisitei (din Muntii Vrancei), insa valea Quarazza este mult mai larga, cu versanti mai inalti si impunatori. Raul colecteaza apa numeroaselor cascade ce se pravalesc de sus (din Alpe Quarazzola si Alpe Montevecchio) si coboara in trepte, vijelios si inspumat. Am ajuns la doar o ora de cascada (din cate am inteles noi din discutia in italiana cu doua turiste pensionare care veneau din sens invers), in dreptul unor gospodarii izolate unde cateva animale domestice se plimbau liber. Am fost nevoiti sa facem cale întoarsa pentru a ajunge cu totii la mina de aur de la Guia inainte de ora de inchidere. Dincolo de barajul care inchide lacul de acumulare apa are o cadere impresionanta (o micro-Niagara artificiala). Ne despartim de firul apei (o vom regasi chiar langa intrarea in mina sub forma cascadei Guia, foarte frumoasa mai ales primavara dupa topirea zapezilor) si coboram in serpentine prin padure vreo 20 de minute. O caprioara (sau poate o capra neagra) ne depaseste, alergand printre copaci la cativa metri mai jos de noi, descriind un arc de cerc in jurul nostru. Nu apucam nici macar sa scoatem aparatul de fotografiat. De fapt abia am avut timp sa o zarim. Guia, prima mina de aur din Europa vizitabila cu ghid si prima mina muzeu din Italia (minieradoro.it) se afla la circa 127 metri sub lacul unde eram cu mai putin de o jumatate de ora in urma. Din pacate nu avem voie sa facem fotografii inauntru. Platim 6 euro de persoana si intram in galeria principala (nu mult mai inalta decat un stat de om si lata cat sa treaca doi oameni unul pe langa altul fara sa se incomodeze), cu multiple ramificatii. Mina are o structura complexa, ca un labirint multietajat, insa nu se viziteaza decat o mica parte dintr-un nivel. Desi aurul este prezent din timpuri stravechi in Monte Rossa si pe valea Anzasca (in rauri si in roca muntelui), mina nu mai este astazi in exploatare deoarece procesul de extragere a aurului costa foarte mult. Si se pare ca exista alte locuri in lume (Africa de Sud, din ce am inteles) unde producerea aurului este mult mai ieftina. In interiorul minei exista un mini-muzeu de vechi tehnologii si unelte de minerit (inclusiv bocanci cu vibram). Din loc in loc, papusi reprezentand mineri (in marime naturala, imbracati in haine originale, cu tarnacoape sau lopeti in maini, insotiti de vagoneti pe linii si scari de lemn) incearca sa evoce atmosfera specifica unei mine de aur. Tot in interior, am urmarit la un televizor un film documentar despre istoria, tehnica si conditiile in care se extragea si se producea aurul, completat de prezentarea interesanta a doamnei care ne era ghid. A fost impresionant, fiind prima data cand intram intr-o mina. Dupa ce am iesit, am petrecut cateva minute in expozitia cu vanzare de pietre dure si semipretioase, de unde ne-am cumparat biletele de intrare in mina si unde ne-am lasat rucsacurile pe parcursul vizitei in subteran (vanzatoarea a fost tare amabila). In apropierea minei admiram lucrarile din lemn din mini-muzeul in aer liber aflat in curtea unul mester artizan (probabil cel care sculptase chipurile de oameni in trunchiurile din padure). Pe drumul de intoarcere spre Pecetto, ne oprim in Isella pentru a vizita cateva minute mica biserica („Chiesa d’Isella”) si pentru a admira casele din lemn (datand de la finele anilor 1500), excelent conservate, construite in stil „walserian”, cu fundatia (inalta) si acoperisul din piatra. Unele dintre ele sunt asezate pe piloni de piatra de forma unor ciuperci (ca scut impotriva rozatoarelor si parazitilor). In Borca exista chiar o casa-muzeu Walser, datand din secolul al 17-lea si avand exponate din secolul al 13-lea.
Walser a fost un popor germanic care a emigrat din Valais (Vallese) in pasunile alpine din sudul Monte Rosa in secolele 12-13. Se pare ca intreaga comunitate din Valais (actualmente un canton din Elvetia) si-a abandonat locurile natale si, trecand Alpii, a migrat in „noua patrie” cuprinsa intre Savoia franceza si Voralbergul austriac, la altitudini de peste 1000 m. In arealul vailor Ossola, ei s-au stabilit in principal la Macugnaga si Formazza (la nord-est de locul in care ne aflam, tot in apropiere de granita cu Elvetia). Traind izolat timp de secole, si-au pastrat caracteristicile stilului de viata: in casele de lemn (avand ca element specific imbinarea „coada de randunica”) si piatra, in limba vorbita, in costumele populare cu broderii purtate si astazi de catre femei in timpul festivalului. Mare coeziune sociala in jurul familiei si satului si o traditie indelungata in panificatie. In lunile dure de iarna, centrul vietii de familie era „stube” – camera unde toti se strangeau in jurul cuptorului.
Ajungem in Staffa si ne oprim la biserica veche (Chiesa Vecchia sau Chiesa Cimiteriale), edificiu roman din piatra (inclusiv acoperisul si clopotnita inalta) construit in secolele 12-13 in stil gotic, cu al sau cimitir in amintirea alpinistilor pe care muntele a dorit sa-i pastreze langa el pentru vesnicie. Un copac secular (cu circumferinta de vreo sapte m) in fata intrarii in curtea bisericii. Din pacate, am ajuns la o ora prea tarzie si biserica era deja inchisa.
Joi, 13 august
Telecabina din Staffa („Funivie Monte Moro”; spre nord, in directia granitei cu Elvetia) era defecta de cateva luni. Traseul sau are o statie intermediara la Alpe Bill (1700 m altitudine) iar destinatia finala este Passo Monte Moro (la 2868 m inaltime), poarta de acces spre vestita statiune Saas Fee (in Elvetia), trecand pe langa Varful Monte Moro (3204 m). De la statia terminus a telecabinei, din apropierea Lacului Smeraldo, se urca pana la statuia „Madonna delle Nevi”. De la Macugnaga pana la Passo Monte Moro se poate ajunge si pe jos cam in patru ore si jumatate (la intoarcere se fac circa doua ore si jumatate). Pana la Saas Fee se ajunge in circa noua ore. Pana la Alpe Bill panta este mai accentuata apoi (din ce am vazut pe harta) devine mai domoala spre Passo Monte Moro.
Regretand ca nu putem admira zona de sus, din telecabina, nu ne ramane decat sa ne-o imaginam, privind harta. Dupa parerea mea, in zona exista doua creste in cadrul Monte Rosa: cea „principala”, cu varfuri mai inalte si mai cunoscute, de la vest la est (Matterhorn sau Cervin, Breithorn, gemenii Pollux si Castor, Lyskamm, Dufourspitze) si cea „secundara” (nord-sud). Macugnaga se afla undeva la nord-est de creasta principala (in zona varfului Dufourspitze) si cam in sud-estul celei secundare. Pe harta cele doua creste imi evoca forma unei barci cu catarg: creasta principala este usor curbata spre sud (intre Macugnaga la est si Breuil-Cervina in vest) iar din centru ei porneste in linie dreapta, spre nord, creasta secundara (care ajunge pana la Grachen, in Elvetia). Am vazut pe harta un circuit care inconjoara ambele creste. Se poate pleca de la Zermatt (1616 m), din sud-vestul crestei secundare si, in acelasi timp, nord-estul celei principale. De aici se poate urca la Gornergrat, pe marginea ghetarului Gorner. Tot din Zermatt exista o telecabina spre Matterhorn si alta spre Breithorn. Circuitul merge spre sud si trece printre cele doua varfuri mentionate anterior, prin Gandegg (3029 m) si prin pasul Theodulpass (3317 m) si ajunge aproape de Lago Cime Bianche de langa Breuil-Cervinia (2808 m). Pana la Breuil se poate ajunge cu masina dinspre sud, din Valle d’Aosta. De aici pleaca doua telecabine avand aceleasi destinatii ca si cele din Zermatt. Din Breuil, circuitul merge spre sud-est, ocolind prin sud creasta principala, si ajunge la Alagna (1190 m). De aici traseul se indreapta spre nord urcand prin Passo del Turlo apoi coborand prin Bivacco Lanti, La Piana si ajungand pe Valle Quarazza (valea pe care merseseram si noi cu o zi in urma in cautarea cascadei). Din Staffa circuitul continua spre nord, urcand prin estul crestei secundare, trecand prin Pasul Monte Moro si ajungand la Lacul Mattmark (2203 m). De aici continua pe drumul de masina pana la Saas Almagell si Saas Fee (1772 m). Din Saas Fee se pot lua telecabine spre Allalinhorn si Mischabel, dincolo de care, spre vest, este Domul (4545 m). Acesta din urma este varful pe care il vazuseram in zare, de la Anzere (Elvetia), in concediul din anterior. La Grachen (1619 m) circuitul se intoarce spre sud, prin vestul crestei secundare, trecand prin Grat (2320 m) si apoi pe la poalele Taschhorn (4491 m). De aici, se ajunge la Tufteren (2215 m) si din nou la Zermatt, incheind circuitul. La vest de Tasch se afla Weisshorn (4512 m; pe care il vedeam, de asemenea, din Anzere).
In jurul pranzului ne-am luat ramas bun de la gazda noastra si, inainte de a parasi pitoreasca Macugnaga, oprim masina in parcarea pietei centrale din Staffa pentru a vizita biserica veche (de data aceasta si in interior) dar si pe cea noua (Chiesa Parrocchiale), de cealalta parte a pietei. Ultima este mare si foarte impunatoare, construita tot din piatra, bogat decorata in interior. In imediata apropiere a Chiesa Parrocchiale vizitam si un mini muzeu de arta. Dupa ce ne despartim de Macugnaga si de munte, mergand pe valea Anza ne oprim si admiram pe malul celalalt al raului biserica Santuario Madonna della Gurva (datand din secolul al 17-lea). Aceasta are unul dintre pereti lipit de o stanca imensa cazuta parca din varful muntelui si ramasa suspendata pe o buza de pamant, la cativa metri deasupra apei.
In drum spre Cassano Magnago, mancam de pranz la un restaurant pe marginea soselei (chiar inainte de a intra pe super-strada). Desi destinat in principal muncitorilor din zona, restaurantul este cochet si placut. Ajunsi aproape de casa, mergem sa vedem Lacul Varese. Dupa ce bem o bere si mancam o inghetata la terasa unei piscine, Vali si Diana se intind pe iarba pentru somnul din acea dupa-amiaza. Eu si Cami ne plimbam putin pe malul lacului (printre rate, lebede si alte pasari de apa) apoi prin parcul frumos amenajat si bine intretinut care inconjoara lacul, unde o gramada de italieni fac plaja sau stau la umbra pe numeroasele banci. Ca o paranteza, provincia Varese in care ne aflam are foarte multe parcuri si gradini (o parte din ele apartinand unor resedinte private), cele mai multe fiind desigur in capitala cu acelasi nume, dar intalnite si in localitatile mici, precum Cassano.
Vineri, 14 august - Lago Maggiore - Stresa - Insulele Borromeo (Bella, Pescatori, Madre)
Mergem la Stresa, o statiune de lux pe malul Lacului Maggiore. Acesta, ca si celelalte lacuri din nordul Italiei (Lugano, Como, Iseo si Garda), s-a format in timpul ultimei ere glaciare (care s-a sfarsit cam cu 11.000 de ani in urma), fiind rezultatul ghetarilor impinsi in jos din Alpi, care au sapat vai adanci acolo unde rocile mai moi au constituit fagas usor pentru gheata. Cand aceasta s-a topit, in adancurile vailor s-au format lacurile. Toate se intind de la nord spre sud si adapostesc microclimate blande si caldute in timpul iernii (in special pe malurile sudice, scaldate de soare). Maggiore, cel mai vestic dintre lacurile mentionate mai sus, are o atractie speciala: insulele Borromeo, botezate astfel dupa numele proprietarului lor, o importanta familie princiara milaneza, printre ai carei membri s-au numarat un cardinal, un episcop si un sfant. Partea italiana a lacului reprezinta circa 80% din suprafata totala de 212 kilometri patrati. Ca si in cazul Lacului Como, pe malurile Lacului Maggiore bogatii Italiei si-au construit casele de vacanta. Dupa ce admiram hotelurile elegante de pe malul lacului, ne cumparam bilete la linia de vapoare (ale companiei de stat) care ne duce pe rand la cele trei insule datand din secolele 16-17. Platim cate 12 euro de persoana pentru un numar nelimitat de calatorii (pe parcursul unei zile) intre Stresa si Pallanza. Pentru vizitarea castelelor si gradinilor de pe doua dintre cele trei insule mai platim vreo 16,50 euro de persoana. Prima este Isola Bella, cea mai romantica dintre ele. Camerele inalte si spatioase ale palatului in stil baroc sunt decorate cu tapiterii flamande si adapostesc colectii cu lucrari de arta inestimabile (picturi, mobila sculptata, statui etc.). Pe scara spiralata datand din secolul al 17-lea ajungem la subsolul („grota”) imbracat in mozaic. Dupa ce am vizitat palatul am iesit in luxurianta gradina: 10 terase suspendate, in forma piramidala, avand in varf statuia lui „Amore” calare pe Unicorn, dominand un grup statuar impresionant, in trepte, cu statui reprezentand personificari ale raurilor, anotimpurilor, vanturilor. Suntem in cea mai celebra gradina baroc din Italia si una dintre cele mai frumoase gradini ale tarii. In 1632, contele Carol III Borromeo a hotarat sa civilizeze insula de pamant si piatra (o stanca dezolanta cu doar cateva casute de pescari) in onoarea sotiei sale, Isabella, incepand constructia splendidului palat si a gradinilor. Acestea au fost finalizate de catre fiul lui Carol, contele Vitaliano VI Borromeo, in jurul anului 1670. Insa finisarea lor a mai continuat cateva secole. Conceputa ca o nava ancorata pe lac, cu palatul (avand o fatada impunatoare de 80 m inaltime) si orasul la prova iar gradina la pupa, insula cu o suprafata de circa un kilometru patrat este scaldata in culori si mirosuri din martie pana in octombrie. O gradina fara cusur, cu nuferi si pauni albi si cu o impresionanta panorama de jur imprejur. Desi fara palat si gradini, Insula Pescatori (sau Superiore) este un sat de pescari plin de romantism, cu stradute inguste, pline de flori, cladiri medievale, restaurante si terase, precum si cu o biserica (San Vittore) care conserva o absida din secolul al 11-lea si in care intram pentru cateva minute. Intr-o parte a insulei, cativa oameni fac baie in lac, profitand de adancimea nu prea mare de langa mal. Ne cumparam cate o felie de pizza si o infulecam repede pe o straduta stramta, sub privirile atente ale pisicii Tita. Ultima insula pe care ajungem, Isola Madre (cea mai mare dintre ele), este exceptionala. Apartine familiei Borromeo din anii 1500. Vizitam un alt palat Borromeo (din secolul al 15-lea) care adaposteste colectii de portelan dar si un unicat in Italia – expozitia de teatru de papusi cu exponate datand din perioada 1600-1800. Insula gazduieste si o minunata gradina botanica exotica in stil englezesc (favorizata de un microclimat bland), cu esente vegetale rare aduse din diferite colturi ale lumii (Portugalia, lumea araba, Brazilia, Noua Zeelanda, Bolivia, China etc.). Pe un nivel intreg al gradinii sunt numai arbusti de camelie. In alta parte, metri intregi de tufe de gardenia. Plus bambusi, bananieri, eucalipt, azalee, rododendroni, lamai, hibiscus, ginkgo biloba, dafini, intr-o enumerare oarecare si cu siguranta incompleta. In timp ce priveam lacul de pe o banca, Cami a hranit cu biscuiti, din palma, un fazan auriu de un galben intens si un paun (care, vazand ca fazanului i se intampla ceva interesant, a venit in graba). Erau doar doi dintre membrii unor mari familii de pasari care traiau in libertate pe insula. Intr-o cusca imensa, numerosi papagali colorati si galagiosi. Isola Madre a fost devastata de o furtuna puternica insa a fost restaurata. Plantat in 1862 (din seminte provenind din Himalaia) si avand 70 de tone, copacul gigant din fata palatului (cel mai mare exemplar din Europa de chiparos de cashmir) a fost victima principala a furtunii din 2006, fiind scos din radacini si culcat la pamant. A fost ridicat inapoi in urma unui complex demers ingineresc si botanic, cu ajutorul a trei macarale si un elicopter. In prezent este fixat prin cabluri, insa coroana lui este mult mai putin bogata in comparatie cu cea pe care o mai putem admira in fotografiile (de pe un panou din apropiere) care stau marturie a frumusetii sale. Langa palat, o capela. Isola Bella si Isola Madre gazduiesc festivalul „Saptamanile muzicale” din Stresa. A patra insula a Arhipelagului Borromeo este Isolino di San Giovanni (nu stiu daca se viziteaza). Intorsi in Stresa, orasul ne impresioneaza chiar daca ne plimbam doar pentru scurt timp pe strada paralela cu lacul, in drumul nostru de la debarcader pana la masina. Intr-un parc de pe malul lacului, sub un copac cu o coroana impresionanta si cu crengile pana la pamant asemenea unui iglu gigantic si verde, un tanar pianist a cantat pret de cateva zeci de minute, smulgand dupa fiecare melodie ropote de aplauze trecatorilor sau oamenilor din parc veniti sa il asculte. Ne oprim la una dintre numeroasele terase de pe malul lacului pentru o cafea si o apa minerala. Noi, veniti din Romanica-Manelica (in care oamenii se privesc incruntati pe strazi si in mijloacele de transport chiar daca nu s-au vazut niciodata si nu au nimic de impartit), inca ne mai minunam de linistea, relaxarea si jovialitatea pe care o citim pe fetele tuturor. Si mai ales de faptul ca nimeni nu incearca aici sa-si etaleze conditia materiala.
Stresa a fost mentionata de Hemingway in romanul sau „Adio arme”. Este renumit si prin numeroasele si frumoasele sale vile belle epoque. Doua dintre cele mai faimoase se afla in apropierea debarcaderului: Villa Ducale si Villa Pallavicino, ultima fiind remarcabila pentru gradinile sale superbe. Din pacate nu avem timp sa vizitam gradina zoologica (cu circa 40 specii de mamifere si pasari exotice, traind liber intr-un habitat natural) si cea botanica (cu copaci seculari) din complexul Pallavicino (intins pe 20 hectare si dispunand inclusiv de un loc de joaca complet amenajat). Nu reusim nici sa urcam cu telecabina de pe malul lacului pana pe varful Muntelui Mottarone, situat intre Lago Maggiore si Lago d’Orta (aflat la vest). De sus, de la 1491 m altitudine, muntele oferta o priveliste extraordinara spre sapte lacuri, spre Alpi, precum si spre Stresa si localitatile invecinate. Nu putem incheia enumerarea atractiilor Lacului Maggiore fara sa pomenim de inca un loc minunat. In sud, langa Angera (locuita din timpuri stravechi si aflata in dezvoltare inca din perioada romana, fiind favorizata de pozitia sa strategica pentru controlul traficului), trebuie vizitat castelul fortificat „Rocca Borromeo di Angera” (rar exemplu de castel medieval perfect conservat), construit pe o stanca calcaroasa. Acesta adaposteste muzeul de jucarii si papusi – cea mai importanta colectie de jucarii din Europa, evocand evolutia, materialele, tehnicile, arta, obiceiurile si moda din secolul al 18-lea pana azi. Muzeul detine si o colectie de roboti perfect functionali din secolul al 19-lea precum si papusi si jucarii care se misca pe ritmuri din arii celebre. Toate exponatele sunt puse in valoare de efecte sonore, jocuri de lumini si instalatii video. Catelul gazduieste, in Sala Justitei, fresce din secolul al 13-lea iar in exterior vizitatorii se pot bucura de o plimbare prin gradina medievala cu trandafiri, pomi fructiferi si plante medicinale. Castelul a fost proprietatea familiei Visconti (originara din Verbania) si a fost achizitionata in 1449 de familia Borromeo careia ii apartine si azi. Turnul Castellana are o excelenta belvedere. Poate ajungem aici data viitoare.
Noi urcam serpentinele printre vilele cartierelor rezidentiale din Stresa si intram pe autostrada care ne duce acasa.
Sambata, 15 august - Santa Caterina del Sasso Ballaro, Luino, Laveno-Mombello
Mergem din nou la Lacul Maggiore, insa de aceasta data pe cealalta parte a sa (cea estica). Primul obiectiv vizitat este manastirea „Eremo di Santa Caterina del Sasso Ballaro” din localitatea Leggiuno. Ne bucuram ca s-au construit scarile metalice (inlocuindu-le pe cele vechi, cu o frumoasa vedere spre lac) care ne ajuta sa coboram pe locul ingust dintre stanca si lac unde este asezata biserica si cresc cativa palmieri. Constructia a fost inceputa in secolul al 12-lea de catre un comerciant local bogat. Ansamblul monastic format din trei cladiri datand din secolele 13-14 este incastrat intr-o stanca de 76 metri inaltime si adaposteste interesante lucrari de arta din secolele 14-16. Apoi, in drum spre Luino, ne oprim sa luam pranzul la restaurantul „Trattoria / Pizzeria da Gennaro” din Castelveccana. Mancam cate o pizza buna si mare (intre 6,50 si 8,50 euro; din cate am inteles, bacsisul pentru intreaga masa a fost inclus in nota de plata, cate 1,30 euro de persoana). Ajungem in Luino (in vremuri mai vechi, Luvino), aproape de granita cu Elvetia, si ne plimbam un pic pe promenada si prin port (unul dintre cele mai importante de pe Lacul Maggiore). Avand origini foarte vechi, orasul este vestit prin centrul istoric, gara din 1882 si numeroasele biserici. Neavand sa dea rest la o bancnota de 50 euro, vanzatorul din „Gelateria Lungolago” ne spune ca ii ofera gratuit lui Cami o inghetata de 2 euro (in final, Diana gaseste niste marunt si platim, insa apreciem si ii multumim vanzatorului pentru intentie). Parasim Luino si ne întoarcem pana la Laveno-Mombello, un vechi centru de pescari si fermieri, vestit si prin muzeul international de design ceramic care incununeaza o traditie in sticlarie ce dateaza din 1856. Unul dintre locurile vestite ale orasului este Parco delle Tornezze. Dupa ce cumparam de la automat un tichet de parcare (si dupa cateva minute observam ca sambata si duminica parcarea este gratuita), urcam cu telescaunul („tele-galeata” cum am denumit-o eu din cauza formei sale; 9 euro de persoana dus-intors) pe o panta foarte accentuata pana pe Monte Sasso del Ferro (1062 m altitudine), de unde avem o panorama de aproape 360 de grade spre Alpi, spre Elvetia si spre lacurile din sud, in directia Milano. Cateva parapante ne dau tarcoale, locul fiind renumit pentru practicarea unor astfel de sporturi.
Duminica, 16 august - Milano
Este ziua dedicata orasului Milano, patria „Cinei cea de taina” a lui Leonardo, una dintre capitalele lumii in materie de moda, precum si centrul afacerilor din Italia. In gara din Gallarate nu avem de unde cumpara bilet, casele de bilete fiind inchise duminica iar automatul nefunctionand (sau nestiind noi sa-l manevram). Pana la Milano l-am tot asteptat pe „nasu” sa cumparam bilet. Insa trenul nu avea „nas”. Asa ca ajungem in gara Garibaldi, calatorind gratis. Ne luam abonament de o zi la metrou (3 euro; in timp ce o calatorie costa 1 euro) si dam o fuga pana la gara centrala, o constructie impresionanta prin dimensiuni si arhitectura. Tot cu metroul mergem apoi la Dom (Mark Twain l-a numit „un poem in marmura” iar romancierul englez D. H. Lawrence „o catedrala ce imita forma unui arici”, datorita exteriorului incarcat). Imensa catedrala gotica este a treia ca marime din Europa. Cami, Vali si Diana au intrat in Dom unde au stat doar cateva minute caci turistii nu puteau vizita decat o parte din catedrala pentru a nu deranja participantii la slujba. In interior, biserica este simpla si maiestuoasa. Cinci culoare largi se intind de la intrare spre altar; pilonii enormi de piatra sustin naosul principal ce poate adaposti 40.000 de persoane. Pe mine organele de securitate nu m-au primit in Dom caci aveam pantaloni scurti. Corect, era greseala mea si mi-am asumat-o, ramanand afara. Insa incorect, din partea organelor, a fost faptul ca pe cei in bermude ii lasau sa intre. Adica daca pantalonii mei scurti erau cu o palma mai lungi sau daca ii lasam putin pe vine, intram. Iar doamnele cu umerii goi sau picioarele neacoperite nu puteau intra. Insa daca-si puneau niste esarfe transparente vandute de asiatici la cativa metri de intrare cu cativa euro, doamnele respectice erau in regula. No comment. Pe dinafara, cladirea este impresionanta prin dimensiuni, arhitectura si bogatia detaliilor. Eu cu Cami urcam cu liftul (8 euro de persoana) pe acoperisul Domului. Aici bogatia detaliilor te lasa fara cuvinte. Acoperisul este plin de coloane si turnuri inalte, rozete sculptate si statui. In zilele senine, panorama se intinde pana la Alpi. Fiind duminica a fost inghesuiala, asa ca in cateva puncte de trecere unde drumul se ingusteaza, asteptam sa treaca turistii din celalalt sens. Am auzit adesea vorbindu-se in romana iar in afara de conationalii nostri asiaticii erau in numar mare pe promenada de pe acoperis. Piata Domului este punctul central al orasului, cu o uriasa statuie ecvestra la unul dintre capete glorificand primul rege al Italiei, piemontezul Victor Emmanuel, cel care a condus Italia spre independenta. Din piata intram in galeria „Vittorio Emanuele”, care gazduieste magazinele unor marci de lux. Galeria reprezinta cel mai vechi si mai elegant centru de magazine din Italia. Cladirile galeriei sunt intesate de buticuri, birouri, baruri si restaurante. Iesind din galerie ajungem in „Piazza delle Scala”, cu faimoasa „La Scala” (construita in perioada 1776-1778), cel mai important teatru de opera din lume, cu 3000 de locuri. La exterior cladirea arata normal fara sa ma impresioneze prea mult. Ea a fost grav avariata in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Din cate am citit, interiorul salii de opera este vechi dar elegant: peretii sunt imbracati in damasc rosu si ornati cu aur, pusi in valoare de lumina raspandita de candelabre de cristal. Alaturat, Museo Teatralle alla Scala cuprinde o colectie de partituri originale ale lui Verdi, pianul lui Liszt, portrete de primadone si tenori, masti mortuare ale unor compozitori si matrite cu forma mainii lor. Din Piazza del Duomo mergem pe jos pe bulevardul pietonal pana la Castello Sforzesco, admirand cladirile vechi si incarcate de istorie, bine intretinute. Trecem pe langa multe terase cu mesele afara, pe trotuar. Turnul semet al castelului se vede de departe, de pe bulevard. In piata din fata (avand in centru o fantana arteziana) o gramada de bisnitari incearca sa vanda posete de marca contrafacute si alte maruntisuri. Castelul-fortareata a fost resedinta familiei Sforza, care a condus in mod despotic Milano in secolul al 15-lea. Cel mai important dintre membrii familiei Sforza a fost Francesco, un general mercenar care a devenit al patrulea duce de Milano. Am citit ca partea rezidentiala a palatului detine o magnifica colectie de sculptura, incluzand „Pieta Rondanini” a lui Michelangelo. Ne plimbam un pic prin curtea interioara si apoi intram in parcul din spatele castelului (Sempione cred ca se numeste). Din ce am vazut pe harta, parcul gazduieste un stadion, un acvariu, precum si „Palazzo dell’Arte”. Ajungem la un lac plin cu pesti. Vedem multe perechi de miri chinezi, proaspat casatoriti, foarte tineri, care fac fotografii de grup in parc. In urma lor ramane multa mizerie pe jos (inclusiv florile de nunta din plastic care se pun la reverul hainelor nuntasilor). Hainele mirilor, complet albe, pareau foarte ieftine, cu mult plastic in compozitie. Sub rochia alba a cate unei mirese se vedea ori o pereche de pantofi negri, ori una de tenisi. Am iesit din parc si ne-am intors cu metroul la gara. De la un chiosc de ziare ne cumparam bilete de tren, valabile pentru o calatorie pe o raza de 60 km, oriunde in Lombardia (caci nu am gasit bilete pentru distanta, mai mica, pe care mergeam noi). Le compostam pe peron (biletele expira la 3 ore dupa validare). Cam atat am vazut din Milano si nu pot spune ca orasul m-a impresionat prea mult. Cu siguranta mai sunt si alte obiective de vizitat. De exemplu, la mica distanta de castel, Cenacolo Vinciano (odinioara sala de mese pentru calugarii dominicani) adaposteste faimoasa „Cina cea de taina”. Cea mai eleganta artera comerciala din Milano se pare ca este Via Monte Napoleone, la cateva sute de metri (estimez eu) nord-est de Dom. Cripta Santo Ambrogio adaposteste ramasitele Sfantului Ambrozie, patronul spiritual al orasului. Exista si un restaurant cotat cu doua stele Michelin, Cracco-Peck, cu un „meniu bogat la pret rezonabil”. Ajunsi acasa, mancam la cina peste cu legume fierte la aburi si tiramisu facut de Diana, Vali si Cami.
Luni, 17 august
Zi de shopping la magazinele celor catorva centre comerciale din Gallarate. Care nu arata foarte diferit de ale noastre.
Marti, 18 august
Ne intoarcem acasa. Le multumim Dianei si lui Valentin pentru ospitalitate si pentru ca ne-au suportat 18 zile (in care ne-au aratat atatea locuri frumoase), apoi ne suim in avion. Din nou senin, din nou un zbor linistit, doar un pic cam agitat la aterizare poate si pentru ca am avut locuri spre coada avionului. De data aceasta, zburam pe deasupra Adriaticii si Belgradului. De la aeroport ne preia tot fina noastra, Anca. Ajungem in casa pe la orele 16:00 iar pe la 8 seara aveam toate bagajele desfacute, cu lucrurile puse la locul lor. Doar aparatul foto, casetele video si pliantele aminteau de concediu. Plus frigiderul gol.
Vorbind si despre buget, mancarea ne-a costat circa 300 euro. In afara de avion (200 euro), am cheltuit 170 euro pe transport (incluzand benzina si taxele de autostrada, dar si biletele de tren, autobuz, metrou). Se mai adauga 140 euro pentru intrarea la diferite obiective turistice (gradina exotica, mina, muzee, dom, precum si biletele de telescaun si vapor). Pe cazare am platit 370 euro (250 la mare si 120 la munte). Ar mai fi circa 90 euro pentru mesele la restaurant si racoritoare (apa, inghetata, cafea, bere, pizza), plus inca 90 euro pentru alte diverse cheltuieli. Daca adaugam cei 490 euro pentru cumparaturi (haine, posete, incaltaminte, cadouri etc.) avem imaginea completa. In cele 18 zile, am cheltuit in total 1850 euro. Ce ar mai fi de adaugat: bucataria italiana, una dintre cele mai bune din lume este vestita prin paste, pizza, peste si fructe de mare, branzeturi si vinuri (mai apreciate sunt cele din regiunile nordice). Dintre toate acestea, noi am „facut cunostinta” cu afetate (ciabatta, prosciuto etc.), am degustat branzeturile Grana Padano si Gorgonzola, am mancat ceva paste si cateva sortimente de peste si fructe de mare, am baut bere Peroni, Nastro Azzuro, Moretti, Menabrea si am savurat vinuri precum Muller Thurgau, Friuli, etc. In afara de grazie si buona giornata, nu am invatat prea multe cuvinte caci italiana nu este asa usor de inteles pe cat pare. Italia este o tara mare, foarte frumoasa de la un capat la altul, plina de istorie, cu multe locuri interesante. Cu siguranta vom reveni ori de cate ori vom avea ocazia. Arrivederci.
Pe la inceputul primaverii lui 2009 cautam amatori care sa ne insoteasca in vacanta de vara. Aveam o super oferta de cazare la Davos. Întrucat nu am gasit pe nimeni dornic sa viziteze Elvetia in acel an, am hotarat pe la sfarsitul lui martie sa mergem in Italia si sa ne petrecem concediul impreuna cu sora mea, Diana, si cu prietenul ei, Valentin. Pe 2 aprilie ne-am cumparat biletele de avion, evident de la prietenii nostri - Ioana si Bogdan, de la Maxi Tourism, la Lufthansa, pe recent introdusa cursa Bucuresti-Milano. Initial, noi doream sa stam doua saptamani (de sambata 1 august pana duminica 16 august) insa am constatat ca daca ne prelungeam sederea cu doua zile puteam lua biletele la jumatate de pret. Asa ca am platit in total 200 euro (pentru doua persoane, dus-intors) si ne-am ales cu doua zile in plus de concediu.
Sambata, 1 august - Cassano Magnago
Finii nostri, Anca si Cornel, ne-au condus la aeroport. David, baietelul lor, tare bucuros la vederea avioanelor, tinea mortis sa zboare si el. Am trecut foarte usor de formalitatile de imbarcare iar zborul cu Lufthansa a fost linistit si placut. Fiind senin, am vazut foarte clar locurile pe deasupra carora zburam: intai am recunoscut lacul Balaton din Ungaria (cel putin asa credem noi) iar in scurt timp am zarit (cei drept printre niste nori pufanosi) Alpii de la granita Elvetiei cu Italia. Dupa doua ore si un sfert, calcam pentru prima oara in viata pe pamant italian, in aeroportul Malpensa, la vreo 30-40 km la nord-vest de Milano. De cum am iesit din aeroport, ne-a surprins sistemul complex de sosele, super-strazi si autostrazi, care impanzesc intreaga tara. In drum spre casa in care locuiesc, Diana si Vali ne-au plimbat prin centrul Gallarate, orasul din imediata vecinatate a localitatii lor de domiciliu, Cassano Magnago. Fiind o sambata dupa-amiaza din „luna de concediu” a Italiei, este lesne de inteles pacea care domnea in micile localitati prin care treceam. In Gallarate, lumea se relaxa pe terase, la mesele scoase afara, in centrul pietonal al orasului. Curatenie, spatii verzi, liniste. Am intrat putin in catedrala catolica, mare si impunatoare, unde destul de multa lume participa la slujba. Aflam ca in Italia, dincolo de strada si numar, fiecare imobil este identificat si printr-un nume propriu. Din Cassano Magnago, de acasa de la Diana si Vali, se ajunge usor la mai toate lacurile mari din nordul Italiei (Maggiore, Lugano, Como, Iseo si Garda) dar si la unele mai mici si mai putin cunoscute (Varese si Comabbio, de exemplu). Granita cu Elvetia este si ea foarte aproape (circa 50 km dupa estimarile mele). Pentru cina, Diana si Vali au pregatit fructe de mare, peste, legume si paste, si am baut vin alb (Verduzzo Frizante de Veneto). Liniste (intrerupta periodic doar de clopotul bisericii din spate blocului), curatenie (locatarii scarii din blocul de 3-4 etaje fac curat prin rotatie), masini parcate de obicei in garajele de la parterul blocurilor, multa verdeata (inclusiv floarea soarelui in mini-gradinita din spatele blocului) – aceasta este atmosfera care domneste vara aici.
Duminica, 2 august - Camporosso (Marea Ligurica)
Am plecat la cinci dimineata (ora Italiei) din Cassano Magnago (provincia Varese, regiunea Lombardia) si am ajuns la 8:30 in Camporosso Mare (adica partea localitatii Camporosso aflata la mare), din provincia Imperia, regiunea Liguria, dupa ce am traversat o parte din regiunea Piemont. Tot drumul am mers pe autostrada. A costat circa 24 euro insa a meritat: de la Genova pana la granita cu Franta, autostrada este de fapt o succesiune de tuneluri si viaducte. Tot de la Genova am inceput sa zarim Marea Ligurica, in stanga noastra. Regiunea Liguria este o fasie de coasta inghesuita intre munti si mare, arcuita dinspre est spre vest, din Toscana pana la granita cu Franta. Numita Riviera Italiana, ea beneficiaza de o clima blanda tot anul si de plaje excelente. Doua tarmuri frumoase si celebre flancheaza Genova: Riviera di Ponente, spre granita cu Franta (cea mai lunga), si Riviera di Levante, cu roci stancoase si o zona superba, renumita – cele cinci sate de pescari „Cinque Terre”. Dupa ce am trecut de San Remo ne-am lasat condusi de GPS. A fost ok, exceptand ultimele sute de metri. In cautarea imobilului in care urma sa ne cazam, de pe Via Braie, Garmin-ul nostru ne-a pus sa cotim la dreapta si sa facem un arc de cerc spre stanga pe un deal, pe niste stradute inguste (abia intra o masina) si cu pante mari asa cum niciodata nu ne-a mai fost dat sa vedem. Ne-am suit pe o parte a dealului si ne-am coborat pe cealalta. Aproape de baza dealului am gasit casa. Din locul in care am virat dreapta, daca am fi mers inainte cateva sute de metri si apoi am fi cotit la dreapta, am fi ajuns in acelasi loc fara sa urcam aproape deloc. Cand ne-am dezmeticit, ne-am intrebat cum oare urcau si coborau pe acel drum oamenii care aveau proprietati pe dealul plin de vile, gradini si sere terasate. Si nu era singurul deal din zona cu case cocotate pana pe varf. Am facut cunostinta cu gazdele (familia Fazzari), niste italieni vorbareti si simpatici (din regiunea Calabria de fel), foarte primitori insa discreti pe parcursul sederii noastre, si ne-am luat in primire camerele. Destul de mici ca suprafata, mai ales bucataria (in care se intra direct de afara) si camera de zi, una in continuarea celeilalte. Diana si Vali ne-au cedat noua dormitorul, la fel de mic. „Apartamentul” ne-a costat 500 euro pe intreaga saptamana. In fiecare zi, am mancat afara, la aer, chiar in fata camerelor sau la zece metri mai incolo, sub vie, unde era si gratarul. In apartamentul vecin statea o familie de francezi cu doi copii de vreo 14-15 ani. Am mers repede la cumparaturi, la unul dintre supermarketurile din localitate, singurul deschis duminica. Am mancat, apoi am fugit la plaja, la circa 10-15 minute distanta de mers pe jos. Au fost multi nori in acea zi (abia pe la ora sase cerul s-a curatat) iar marea a fost usor agitata, insa nu a plouat deloc. Norii care treceau pe deasupra noastra se indreptau spre muntele dinspre nord (inalt de vreo 2000 metri, estimez eu), parte din Alpii Maritimi. Inspre vest, in zare, vedeam dealuri stancoase (care pareau la o aruncatura de bat) si care coborau parca in mare. De fapt, in niciuna din cele 18 zile ale sederii noastre nu ne-a plouat. Cum am ajuns la plaja, Diana si Vali s-au aruncat in mare. Mie mi-a luat vreo doua ore sa ma pregatesc. Insa dupa ce am intrat nu imi mai venea sa ies din apa. Plaja si fundul marii erau pline de pietre, valurile iti loveau picioarele cu pietris, astfel incat era recomandat sa ai niste incaltari de apa (macar niste papuci). Plaja are nisip putin. Malul este destul de abrupt astfel ca in circa 4-5 metri ai apa pana la gat. Liniste pe plaja, desi era destula lume. Insa nu te calcai pe picioare cu altii, nici pe plaja si nici in apa. Nu se auzea nici o muzica. Singurii care deranjau (prin insistenta) erau niste vanzatori ambulanti (din Sri Lanka, din cate am inteles), care se plimbau de la un capat al plajei la altul. Din cate am inteles, plaja detine un calificativ inalt (marcat printr-un drapel albastru) din punct de vedere al curateniei si al calitatii apei. Dispune de terenuri imprejmuite de volei (si alte sporturi de plaja) si de leagane pentru copii. Are geamanduri care indica locul prin care intra si ies in mare posesorii de ambarcatiuni sau practicantii de sporturi de apa. Palmierii uriasi ajung pana la etajele 4-5 ale celor catorva hoteluri din statiune. In jurul plajei este multa vegetatie, specifica unei zone deluroase, demonstrand ca muntii nu erau prea departe. Pe vreo doua istmuri inaltate din pietre, cativa pescari cu multe undite se agitau sa prinda peste de mare. In larg se vedeau ambarcatiuni cu panze si iahturi. In spatele plajei, este un lac format de un rau care venea dinspre nord (dinspre munte) si care cumva se varsa in mare, desi „iesirea” ii este obturata de o limba subtire de plaja, care desparte lacul de mare. In rau si pe lac sunt multe pasari (rate, pescarusi, lebede etc) si multi pesti. In zare, spre munti, se vede autostrada care trece pe viaduct peste valea raului, pe deasupra localitatii. Intrarea pe plaja este strajuita de niste cactusi uriasi, unii dintre ei saditi intr-o veche barca de salvamar umpluta cu pamant. Pe drumul spre plaja, multe locuri de parcare pentru masini si scutere, cele din urma fiind la tot pasul in intreaga Italie. Vegetatie mediteraneana, cu copaci si flori exotice peste tot (am vazut niste lamai superbi cu fructe mari si galbene). Seara am plecat la plimbare si am mancat inghetata in satul vecin, Vallecrosia, in care intri fara sa-ti dai seama caci este „despartit” de Camporosso printr-un indicator de pe trotuarul strazii principale.
Luni, 3 august
Am fost din nou la shopping caci acum toate magazinele si supermarketurile din zona erau deschise si aveam de unde alege. Vali a facut primul gratar al concediului. Am mancat un pui delicios, asortat cu salata de sezon si vin Montepulciano d’Abruzzo si Sauvignon Friul. Nu am putut intra in mare in acea zi deoarece la cateva minute dupa ce am ajuns pe plaja a inceput sa bata tare vantul iar marea a devenit brusc inspumata si agitata. Era o vreme numai buna pentru numerosii si curajosii practicanti de kitesurf (o combinatie de surf si parapanta). Noi ne-am multumit cu o repriza sanatoasa de aerosoli. A trebuit sa ne mutam prosoapele de vreo doua-trei ori din cauza unor valuri rebele care muscau mult din plaja udand oamenii care se asezasera aproape de apa, printre care si noi. La cativa metri de tarm mai multi copii se jucau tipand in apa inspumata, doborati si acoperiti de valurile puternice care se spargeau de mal. Uneori soarele strabatea prin norii desi, colorand marea in multiple nuante de la mal pana departe in larg. Spre miezul noptii am iesit la plimbare din nou. Ne-am intors pe plaja unde am admirat miile de luminite din localitatile vecine si marea luminata feeric de luna.
Marti, 4 august
O noua zi de plaja. In aproape fiecare dimineata ne-am facut sandwichuri cu paine (cumparata de la brutaria din coltul strazii sau de la supermarket) si „afetate” (mezeluri italienesti feliate, in diverse sortimente), pe care le mancam pe plaja. Mai aveam la noi apa si fructe. Astfel puteam sta pe plaja pana la apusul soarelui. In ciuda avertismentelor gazdelor ca soarele este destul de puternic chiar si pentru cei deja bronzati (asa cum erau Diana si Vali), cei doi au stat la soare zilnic, de dimineata pana seara. Evident ca gazdele au avut dreptare: soarele a fost mai puternic decat bronzul lor si amandoi s-au ars si s-au cojit. Eu si Cami am stat cuminti sub umbrela pe care ne-o cumparasera Vali si Diana, umbrela indoita un pic de vantul din ziua anterioara. Ca sa scap de unsul cu crema antisolara, am preferat sa port un tricou cu protectie impotriva razelor ultraviolete. Insa tot m-am ars pe fata. Marea a fost destul de calma, cu valuri doar la tarm, iar cerul fara niciun nor. Am tras din nou cateva reprize bune de baie – „tuffo” (sarituri in apa) cum le spuneau Vali si Diana. Un val a prins-o pe picior gresit si a dezechilibrat-o pe Cami (aflata in apa, la vreo doi-trei metri de mal), care s-a speriat putin. Inainte ca soarele sa apuna superb dincolo de creasta muntilor, spre vest, ne-am plimbat din nou pe marginea lacului, fotografiind pasarile dar si un sarpe de apa (Cami zice ca era vipera) care scosese capul la suprafata si ne cerceta curios de la doar cativa metri de noi. Apoi ne-am continuat plimbarea de-a lungul plajei, privind marea de un albastru ireal. Multa lume (de toate varstele) se relaxa pe chaise-longue-uri sau pe prosoape, bucurandu-se de ultimele raze de soare din acea zi. O atmosfera linistita, specifica unei statiuni mici si retrase, la margine de Italie, la doar cativa kilometri de vestita Coasta de Azur din Franta vecina.
Miercuri, 5 august - Ventimiglia
Dimineata am fost in localitatea invecinata, Ventimiglia (in traducere „Douazeci de mii”, din cate am inteles), aflat evident la tarmul marii, la granita cu Franta, un centru al cultivarii florilor si un oras placut. Trecand pe langa parcul plin de palmieri giganti am ajuns la plaja (aproape de locul in care un rau se varsa in mare), apoi ne-am intors si ne-am plimbat putin prin centrul orasului. Muntii din apropiere se vad si mai clar din Venimiglia, strabatuti de viaductele si tunelurile autostrazii care trece in Franta. Aceleasi plante exotice la tot pasul prin parcuri si pe trotuare. Multa curatenie, cladiri vechi foarte bine intretinute si frumos zugravite, cu rufe agatate la uscat la mai toate ferestrele si balcoanele. Masinile si scuterele parcate regulamentar. Atractia arhitecturala principala o constituie Duomo (secolul al 11-lea). Nu am ajuns din pacate in frumoasa gradina botanica Hanbury (datand din secolul al 19-lea si intinsa pe 18 hectare, la 6 km de Ventimiglia) si nici in superbul cartier medieval, cu casele inghesuite una in alta, cocotat pe un deal. Am incheiat turul cu o vizita in piata de unde am cumparat fructe si peste (la cerere, eviscerarea se face gratuit de catre vanzator). Intorsi in Camporosso pentru pranz, Vali a pregatit pestele la gratar, impreuna cu niste sepii. Am mancat sub bolta de vita, avand alaturi un lamai plin de fructe. Salata de vara si noi soiuri de vin: Langhe Favorita (Portella d’oro) si Mastri Vernacoli Cavit Trento – Trentino. Dupa masa copioasa am plecat evident la plaja. Inainte de apus am hranit cu paine pasarile de pe lacul de langa plaja. In cateva secunde, s-au strans toate in jurul nostru facand o galagie teribila si incercand fiecare sa prinda cat mai multe bucatele de paine. Mai putin o rata care era atrasa de camera mea de filmat si nu de paine, in ciuda agitatiei suratelor. Evident, am apreciat asta, avand grija sa-si primeasca si ea portia si sa nu ramana nemancata din cauza curiozitatii ei pentru tehnologie. Dupa ce am terminat painea si pasarile s-au raspandit pe lac, porumbeii au facut curatenie pe plaja, adunand firimiturile de pe mal. Din nou am avut parte de un apus superb de soare.
Joi, 6 august
Ne-am inceput ziua la plaja, cu o baie pe cinste, ultima din aceasta vacanta. Cred ca am stat in apa peste o ora intr-o singura repriza. In drum spre casa, am vazut langa trotuar, pe un spatiu verde cu gazon si palmieri, un sir de tasnitori (de vreo 10 cm inaltime) care au aparut brusc din pamant si au inceput sa irige zona. Dupa cateva minute au intrat inapoi. Nu se mai vedeau decat daca te uitai foarte atent. Dupa amiaza, eu si Cami am plecat sa ne plimbam, urcand pe dealul la poalele caruia era asezata vila in care stateam. Am luat-o in sens invers fata de cum veniseram duminica cu masina. Vazand ce panorama au, am inteles de ce s-au chinuit italienii sa-si suie asa sus vilele si gradinile terasate, majoritatea cu vedere spre mare, si sa construiasca drumurile inguste pana in varful dealului, in panta mare, avand curbe la 90 de grade sau in „ac de par”. Ne tot intrebam ce se intampla cand se intalnesc doua masini din sens opus. De pe un panou am inteles ca strada pe care mergeam era privata, construita de riverani. Foarte multe sere in zona de case unde stateam noi. Intr-o curte am vazut un kiwi plin de fructe. Coborati de pe deal, am mers pe jos pana in Ventimiglia. La intoarcere spre Camporosso am luat-o pe plaja, drumul fiind mult mai scurt decat pe sosea.
Vineri, 7 august - Nisa
Dupa obisnuita vizita la supermarket si fabricarea deja celebrelor sandwich-uri cu afetate, eu si Cami pornim spre Nisa, in tara vecina: „capitala” Coastei de Azur, prefectura a Alpilor Maritimi si al cincilea oras ca marime din Franta. Am mers cu autobuzul pana la Ventimiglia (1 euro biletul pentru vreo 4-5 km) iar de aici am luat trenul (Trenitalia). Ne-a costat 6,40 euro de persoana la dus si 6,30 la intors (cu SNCF-ul francez). Era aproape ora 12 cand ne-am suit in tren. Elegant, cu aer conditionat. De la Ventimiglia la Nisa, trenul strabate numeroase tuneluri si merge in mare parte a traseului foarte aproape de marginea falezelor stancoase si inalte care domina golfurile largi. Intre Menton (cea mai estica localitate a Coastei de Azur, langa granita cu Italia) si Nisa, Alpii Maritimi plonjeaza in mare producand unul dintre cele mai spectaculoase peisaje de pe coasta. Cei dornici sa exploreze dincolo de plaja sunt asteptati de piscuri inalte, defileuri abrupte, varfuri stancoase, incununate de faimoasele „villages perches” (sate cocotate pe inaltimi) – un contrast reconfortant fata de coasta urbanizata si aglomerata. Trei cornise, una deasupra celeilalte, traverseaza cei 30 km de la Nisa pana in Italia. Grande Corniche, cea mai inalta si fascinanta, urmeaza drumul militar construit de Napoleon in 1806. Ne-am zgait pe geam uimiti de frumusetea peisajelor: mare, stanci, orasele cochete, case de vacanta, ambarcatiuni, insule, plaje de vis. Am trecut prin (sau pe langa) Menton, Roquebrune Cap-Martin, Monaco, Cap d’Ail, Eze, Beaulier-sur-Mer, Villefranche-sur-Mer. Dincolo de Villefranche se afla refugiul celor extrem de bogati, Cap Ferrat: in cei 10 km ai sai turistul poate surprinde doar crampeie din frumusetea vilelor si gradinilor celebritatilor, ascunse in spatele zidurilor si sistemelor de securitate. Am ajuns in circa 50 de minute la Nisa, statiune de la mijlocul secolului al 18-lea.
Pe aceste meleaguri, s-au descoperit dovezi ale existentei omului care dateaza din paleolitic si neolitic. Stilul arhitectural este genovez, imbinand elemente medievale cu cele contemporane. De-a lungul secolelor numerosi pictori, scriitori, politicieni, afaceristi, oameni de stiinta, militari si celebritati au locuit in Nisa sau au petrecut o perioada din viata aici. Orasul este strabatut de raul Paillon, azi o simpla suvita de apa presarata cu gradini suspendate si carari. Inceputurile turismului modern in aceasta zona dateaza de la jumatatea secolului al 18-lea, britanicii fiind primii care si-au petrecut iarna pe Coasta de Azur pentru a evita cateva luni clima aspra de acasa. In 1772, plaja de la Nisa a fost terasata si s-a construit o promenada. Cinci ani mai tarziu, s-au infiintat aici primul teatru si primul cazinou. Lucrurile s-au schimbat iar in 1930 s-au inregistrat pentru prima oara pe Coasta de Azur mai multi turisti veniti vara decat iarna.
De la gara am luat-o spre sud, in directia marii, ajungand rapid pe renumita „La Promenade des Anglais”, construita de britanici (cei care au facut ca orasul sa devina celebru) in Golful Angel in perioada 1822-1824, avand aspectul unei autostrazi cu o lungime de 3 km. Hoteluri mari, vile splendide, parcuri exotice, saloane si cazinouri se intalnesc la tot pasul in orasul care, la un moment dat, avea foarte mare priza la nobilimea Europei. Ne-am plimbat spre vest, admirand plaja, marea si hotelurile (Negresco este unul dintre cele mai renumite, construit in 1912 in stil belle epoque de catre un roman, daca am inteles corect). Am trecut prin fata superbei gradini a Muzeului Massena (dupa numele unui maresal), ce adaposteste o colectie de picturi vechi, ceramica, arme, statui, haine orientale si bijuterii. Privim in zare spre aeroportul (situat chiar pe tarmul marii) unde vedem inaltandu-se numeroase avioane. Este unul dintre cele mai importante aeroporturi din Franta. Ne intoarcem apoi si o luam spre est. Fasia ingusta de plaja aflata intre promenada si mare este publica (deci gratuita) si la fel de pietroasa ca la Camporosso. Doar din loc in loc anumite portiuni de plaja sunt private (cu taxa), insa frumos amenajate cu nisip, umbrele, chaise-longue-uri, dusuri, foisoare acoperite cu stuf, baruri si restaurante. Sezonul de inot pe Coasta de Azur dureaza din mai pana in octombrie. Pe trotuare dar si pe mijlocul soselei (intre cele doua sensuri de mers) vedem incredibil de multe spatii verzi pline cu flori multicolore si palmieri uriasi. Pe promenada sunt „statii” de unde iti poti inchiria o bicicleta (prima jumatate de ora gratuita). Pe deasupra marii, oamenii zboara cu parasute viu colorate trase de barci cu motor. In larg se vad multe si felurite ambarcatiuni (de la caiace pana la uriasul ferryboat in directia Corsica/Sardinia). Ne-a placut in mod deosebit arhitectura hotelului „Le Palais de la Mediterranee”. Am privit fascinati albia unui rau care se varsa in mare. Am mers pana la capatul estic al falezei (unde cativa temerari se aruncau in mare de pe niste stanci), ajungand in port. Ne-am minunat de „parcarea” ticsita cu iahturi si am admirat cladirile vechi din zona portului, inalte si frumos colorate. Apoi ne-am intors putin si am urcat pe dealul „Chateau de Nice” dintre port si promenada. Pe versantul stancos dinspre port este sapat in stanca un monument impunator. Pe deal, am admirat parcul si ne-am bucurat de o racoroasa cascada-perdea („La Cascade du Chateau”), pe care o zariseram in departare inca de cand ne plimbam pe promenada si pentru care am urcat de fapt dealul. Sus, pe „Plateforme du Chateau” (la circa 90 metri deasupra nivelului marii; se poate ajunge pana in apropriere si cu masina), am stat minute bune admirand extraordinara panorama asupra golfului, orasului, imprejurimilor si muntilor din departare si privind cu nesat in zare spre aeroport si spre „orasul nou” urcand pe dealuri. Dupa ora patru plaja s-a umplut din ce in ce mai mult. Dupa ce am fotografiat in toate directiile am coborat de pe deal in zona Cours Saleya (cea care dimineata gazduieste piata de flori iar seara tesasele cafenelelor si restaurantelor), la marginea dinspre mare a orasului vechi. In „Vieille Ville” am cutreierat prin fermecatorul labirint de stradute pietonale, intortocheate si incredibil de inguste. Este plin de oameni care se strecoara printre mesele restaurantelor (scoase afara, la aer, cu tacamurile pe ele) si marfurile asezate pe stative sau agatate de umerase in fata magazinelor de suveniruri. Casele vechi (probabil de secole), cu vreo 4-5 etaje, cu obloane la ferestre, arata incredibil de bine si sunt viu zugravite in culori pastel (intreg spectrul, de la ocru alb la rosu). Am intrat cateva minute in „Eglise Notre Dame de l’Annonciation – Chapelle Sainte Rita” si apoi in impunatoarea „La Cathedrale Saint-Reparate” (daca nu ma insel, ambele dateaza din secolul al 17-lea). Din piata catedralei, trecand prin piata Palatului de Justitie am ajuns intr-un parc cu gradini somptuoase si fantani arteziene splendide. Parcul este format din doua arii distincte (daca nu cumva or fi chiar doua parcuri diferite), separate de catre liniile de tramvai din „Le Place Massena”. In piata am admirat frumoasa fantana arteziana, interesantele nuante rosietice ale cladirilor dar si tramvaiul foarte silentios si cu o forma futurista. Ne-am odihnit putin pe o banca in parc si am mancat un sandwich. Am citit ca piata Massena gazduieste carnavalul orasului, vestit in intreaga lume, datand din secolul al 13-lea, cu masti imense si costume deosebite, piata fiind superb decorata si luminata. Din piata porneste strada principala a orasului, Jean Medecin (dupa numele unui fost primar). Noi ne-am intors pe promenada, am coborat pe plaja si ne-am udat picioarele in apa marii, apoi am plecat agale spre gara (incantati de ce am reusit sa vedem in cateva ore), incercand zadarnic sa gasim catedrala ortodoxa ruseasca ghidati de indicatiile localnicilor. Am citit ulterior (si am gasit-o pe Google Earth) ca se afla in apropiere de Bulevardul Tzarewitch, in partea de nord a orasului, putin mai incolo de calea ferata, relativ aproape de gara. A fost construita intre 1903-1914, avand un exterior ce aminteste de biserica Sf. Vasile din Moscova si o incredibila abundenta de icoane in interior. La gara, din vreo cinci ghisee de bilete functionau doar trei, dintre care unul s-a inchis in timp ce noi eram la rand, iar celelalte doua se miscau mai lent decat cele din Romania. Asa ca nu ne ajung cele 15 minute pana la sosirea primului tren spre Ventimiglia. Il ratam cu brio, la sosirea acestuia noi fiind inca la coada care, in momentul in care am ajuns noi, nu avea mai mult de 5-6 persoane in fata noastra, impartite la cele doua ghisee. Unde niste functionari francezi, foarte relaxati, mai mult vorbeau intre ei decat sa dea bilete. Dupa ce ne-am odihnit putin pe o banca de pe peron, ne suim pana la urma in tren (pe la ora 8 si 20 minute), identic cu cel cu care veniseram. Insa de data aceasta in vagonul in care am stat noi era mizerie pe jos si foarte cald deoarece nu era aer conditionat. Obositi, nu ne-am mai mutat in alt vagon. Din cauza unor probleme la reteaua electrica, trenul a stat cam multisor intre sau in statii. Intr-un fel ne-am bucurat deoarece am vazut mai bine, pe geam, localitatile si peisajele maritime ale Coastei de Azur la lasarea serii. Ne-am bucurat si pentru ca, de-a lungul anilor, am inceput incet-incet sa descoperim Franta ca pe un urias puzzle si sa vizitam cateva dintre frumusetile acestei tari care atrage anual peste 75 milioane de turisti straini. In Ventimiglia am asteptat mai mult de o jumatate de ora autobuzul care ne-a dus la Camporosso. Desi orarul de transport este afisat in statie, autobuzele nu il respecta cam deloc. Seara, am baut bere Lucille („artizanala”) si am mancat pizza.
Sambata, 8 august - Monaco - Monte Carlo
Incantati de excursia din ziua precedenta, am plecat de aceasta data spre Monte Carlo. Acelasi autobuz ne-a dus la aceeasi gara din Ventimiglia. Mai putina lume la coada la casa. De data asta luam bilete dus-intors (7,40 euro de persoana). Timp de doua luni poti folosi oricand biletul, acesta nefiind „legat” de un anumit tren sau de o anumita zi. Ne suim in tren in jurul orei 11:30 (bucurosi ca vom ajunge la destinatie mai devreme decat in ziua precedenta), insa din cauza unor noi probleme la reteaua electrica, suntem anuntati ca trenul va pleca cu o intarziere de cateva minute. Dupa vreo jumatate de ora de asteptare in tren, suntem anuntati ca s-a facut ora la care pleaca urmatorul tren in aceeasi directie si ca cel in care ne aflam se anuleaza. Asa ca ne mutam in celalalt si dupa alte 10-15 minute noul tren se pune in miscare in aplauzele calatorilor, mai ales ale celor transbordati, printre care si noi. Dupa vreo 30 de minute de cand trenul a reusit sa porneasca iata-ne in a treia tara in care pasim in acest concediu.
Cu o suprafata de doar 1,95 km patrati, Principatul Monaco (visitmonaco.com sau monaco.mc), cu capitala omonima, se numara printre cele mai mici state din Europa. Ca populatie (33.000 de locuitori), este al doilea dupa Andorra. Densitatea populatiei din Monaco este insa cea mai mare de pe continent (12.308 locuitori / km patrat). Monaco este unul dintre cele mai bogate state din Europa gratie avantajelor de impozitare. Marea, zgarie norii si muntii formeaza cercuri concentrice in minuscula tara. Monaco se afla pe o stanca calcaroasa a Alpilor Maritimi francezi si este incadrat de munti cu versanti abrupti (de la 575 m la Tete du Chien pana la 1100 m la Mont Agel, ambii aflati pe teritoriul francez ce incercuieste principatul). In vest, la Chemin des Revoires, Monaco ajunge la 162 m deasupra nivelului marii. Relieful se imparte in trei valcele care nu se pot zari prea bine din cauza numeroaselor constructii. Conditiile climaterice din zona muntilor sunt prielnice si caracterizeaza intreaga regiune a Coastei de Azur: clima mediteraneana cu veri fierbinti si ierni blande. Plantele constituie un peisaj luxuriant, caracteristic principatului. Pana in secolul al 19-lea, populatia din Monaco numara cateva sute de locuitori, crescand rapid in a doua jumatate a secolului, in paralel cu dezvoltarea economica. Doar 29% dintre locuitori sunt nativi, restul fiind francezi (38%), italieni (17%) si de alte nationalitati. Unul din cinci locuitori este pensionar, in timp ce numarul celor sub 14 ani este destul de mic. Aproape toti nativii precum si locuitorii de origine franceza si italiana sunt de confesiune romano-catolica. Limbile vorbite sunt franceza (oficiala) si monegasca. Dezvoltarea istorica a principatului a inceput prin anul 600 d.H., cand fenicienii au construit portul denumit Monoikos. Insa istoria moderna a inceput in 1856, cand printul Carol III a deschis primele cazinouri. In 1866, proaspatul oras format in jurul acestora a primit numele de Monte Carlo, in cinstea lui Carol III. In perioada 1870-1930, Monte Carlo a devenit capitala jocurilor de ruleta din Europa si locul de petrecere a iernii de catre cei bogati. Perioada belle epoque de la inceputul secolului 20 a fost cea mai infloritoare pentru Monte Carlo, atragand regi si aristocrati din toata Europa. Printul Rainier III s-a urcat pe tron in 1949, casatoria lui din 1956 cu actrita hollywoodiana Grace Kelly (cunoscuta apoi ca printesa Gracia Patricia) atragand privirile intregii lumi. O reforma din 1962 a restrans considerabil puterea suveranului, Monaco fiind in prezent o monarhie ereditara constitutionala al carei sef de stat detine puteri legislative si executive. Consiliul National este format din 18 membri alesi pe cinci ani. Drept de vot au numai posesorii de cetatenie. In domeniul politicii externe, prevaleaza interesele Frantei. Printul Rainier III a transformat micutul stat intr-un Miami al Mediteranei. Dupa moartea acestuia, in 2005, a urmat la tron fiul sau, printul Albert II. Partial, bugetul national este finantat de profiturile obtinute de cazinourile din Monte Carlo. Economia consta in cea mai mare parte in sectorul serviciilor, in care este implicata mai mult de 80% din populatia activa. Circa 20% din profituri se obtin din monopolurile pe tigari, timbre si telefonie. Sectoarele de electricitate, gaz, apa si canalizare, precum si jocurile de noroc au fost concesionate unor companii private. Monaco are una dintre cele mai mari densitati de banci din lume. Prosperitatea economica face sa nu se perceapa taxe pe venit si impozit pe avere.
Gara din Monte Carlo, foarte eleganta, se afla in mare parte in subteran. Iesind la suprafata am inteles de ce: intreaga tara este „construita” in panta, inghesuita intre tarmul marii si munte, pe un promontoriu. La oficiul turistic din gara se gasesc harta tarii si numeroare pliante (toate gratuite) cu informatii despre cele mai importante obiective de vizitat, ba chiar o brosura cu niste cupoane de reducere la biletele de intrare pentru cateva gradini ale orasului. In fata garii (care are doua iesiri, la niveluri diferite), am avut o senzatie unica. Nu mai stiam incotro sa facem fotografii. Am stat pe loc minute in sir, pe o strada suspendata, ca multe altele de aici. Multe sunt si tunelurile din aceasta tara. Fiecare loc este folosit la maxim. Cladirile sunt construite pe buza stancilor. Acolo unde nu sunt imobile si sosele, sunt spatii verzi. Multe cladiri au adevarate gradini pe acoperis dar si in balcoane. Pe acoperisuri mai vezi din loc in loc si cate o piscina. Principatul are trei regiuni importante: Monaco (orasul vechi), Condamine (portul si orasul nou) si Monte Carlo (cazinoul, hotelurile de lux si centrele de agrement). Dupa ce ne-am dezmeticit si ne-am acomodat cu eleganta locului, am luat-o spre vest, indreptandu-ne mai intai spre gradina exotica (intrarea a costat 5,30 euro de persoana, reducere de la 6,90, pe baza brosurii gasite in gara). Drumul urca printre palate si cladiri inalte si impunatoare (am facut o multime de fotografii), toate avand nume proprii. Unele in spatele altora, construite in trepte (din cauza reliefului), cu o arhitectura superba. Din cand in cand, pe strada ce serpuia printre cladiri, cate un Ferrari mergea agale (caci limita de viteza este de 50 km pe ora). Dupa ce ne oprim putin facem o scurta escala in Parcul Princess Antoinette (cu ai sai maslini seculari), ajungem la gradina exotica, construita in 1930, asezata in trepte pe panta abrupta a dealului si incluzand Muzeul de Antropologie Preistorica. O panorama superba spre oras si mare, spre colina stancoasa pe care se afla palatul princiar, spre port si spre cartierul Fontvieille (in care se afla centrul comercial acoperit cu iarba si arbusti, parcul si gradina de trandafiri Pricess Grace, heliportul, stadionul Louis II, gradina zoologica, colectia privata de masini clasice a printului, Muzeul Naval etc.). Ca o paranteza, printre cele mai importante monumente istorice se numara si Palatul Grimaldi, simbol al continuitatii principatului de-a lungul secolelor. Nu stiam unde sa ne uitam mai intai: la panorama sau la minunatiile de plante (in majoritatea lor cactusi) ale gradinii. Este greu de descris in cuvinte. Cactusii sunt asa de uriasi, incat vazandu-ne in fotografii alaturi de ei, ai senzatia ca noi suntem micsorati print-un efect de calculator. Potecile gradinii ne conduc la un mini-lac plin cu pesti mari si multicolori. Dupa ce facem literalmente zeci de fotografii nenumaratelor specii de cactusi, descoperim cu surprindere ca in partea gradinii situata la cea mai joasa altitudine exista o pestera („La grotte de l’Observatoire”). Nu stam mult pe ganduri si nici pe banca (pentru a manca un sandwich) caci imediat se face ora de intrare. Pestera este mare, ampla, desfasurata pe verticala, sapata de apa de ploaie in decursul a cinci milioane de ani, plina de formatiuni calcaroase si adapostind numeroase vestigii arheologice, descoperite in perioada 1916-1920. Este excelent amenajata (cu scari metalice ce aratau ca noi) si inteligent luminata, punandu-i in valoare frumusetea. Ghidul a prezentat-o intr-un mod captivant (pana si noi am inteles cate ceva din franceza) unui grup numeros si eterogen din punct de vedere al natiilor si varstelor (erau si copii de cativa ani). Este mai frumoasa si mai bogata in forme de concretionare decat toate pesterile vazute de noi in Romania. Dupa vizitarea pesterii, urcam din nou pana la intrarea in gradina, continuand sa privim si sa fotografiem cactusii si panorama. Dupa ce parasim gradina, incepem sa coboram accentuat pe scarile dintre cladiri (incercam la un moment dat si cu un lift public, insa ajungem in curtea unui imobil si de acolo nu mai stim incotro asa ca ne urcam inapoi) pana aproape de nivelul marii. Apoi incepem sa urcam, pe drumul asfaltat, stanca ce iese curajos in mare si care adaposteste „inima” minusculului stat, Monaco Ville cu al sau palat, resedinta oficiala a printului. Inainte sa intram in curtea palatului, privim inapoi si avem o panorama superba a cladirilor ticsite, una in spatele alteia, cu cateva macarale gigantice infiltrate printre ele. Nu avem timp sa vizitam apartamentele palatului (se poate intra doar in anumite zone ale sale) si nici muzeul de monede si suveniruri napoleoniene sau colectia arhivelor istorice ale palatului. Insa admiram strajerii care defileaza dus-intors in fata intrarii in palat (ceremonia schimbarii garzii se desfasoara zilnic la ora 11:55 dimineata). In imediata apropiere a palatului, spre vest, promenada Saint Barbe se afla la cativa metri mai jos de noi. Dupa ce-i aruncam o privire, ne plimbam pe stradutele stramte, cu puternic iz medieval, cu restaurante intime, avand mesele scoase afara, in aer liber. Trecem prin fata primariei (in apropiere se afla Palatul de Justitie si Ministere d’Etat) si ajungem in fata muzeului oceanografic (creat de Printul Albert I in urma cu 100 de ani si vizitat anual de un milion de turisti,). Nu avem timp, din pacate, sa vizitam nici imensul acvariu-muzeu, insa ajungem pana in cel mai indepartat punct al „peninsulei”, in minunata gradina Saint-Martin. Asezata chiar pe malul marii, flancand in lateral muzeul, gradina dispune de cinema/gradina de vara (cu proiectii si spectacole in aer liber) si teren de baschet. Sub ea se afla parcarea subterana. Peretele sudic al muzeului oceanografic este construit chiar pe buza stancii dinspre mare. Privim imensitatea marii din gradina plina de palmieri si diverse alte plante exotice. De aici ne intoarcem la catedrala St. Nicholas (cel mai important simbol al arhitecturii monegasce, construita intre 1875-1884). Avusese loc o nunta asa ca am admirat toaletele doamnelor si costumele domnilor care coborau sau urcau din limuzine elegante. Ca o paranteza, exceptand participantii la nunta, in Nisa si Monaco am vazut oameni imbracati lejer, de vara. Mai ales ca cei mai multi dintre ei sunt turisti. Nimeni nu se imbraca ostentativ, nimeni nu incearca sa iasa in evidenta prin haine. Si nici prin altceva. Tristi oarecum ca in acel moment catedrala era inchisa, ne-am asezat sa ne finalizam sandwich-ul. In acest timp usile catedralei se deschid (probabil pentru a o aerisi), insa un nene spune curiosilor ca biserica se poate vizita abia de la orele 19:00, adica peste vreo doua ore. Nenea insa nu poate opri suvoiul de turisti (printre care si noi) sa intre pe langa el si sa arunce cateva priviri in fastuosul interior. Facem in graba niste fotografii. Apoi intram in atmosfera de sarbatoare de pe stradutele inguste, pline de ateliere artizanale unde se vand „de toate” (a se citi suveniruri si maruntisuri). Aici o fotografiez pe Cami, infiltrata in mijlocul unor membri din familia princiara, iesiti la plimbarea de sambata dupa-amiaza, dupa ce asistasera la paradele organizate de cateva trupe de artisti in fata palatului. Domnii in tinute de epoca, doamnele asemenea, in rochii lungi si vaporoase, cu evantaie in maini si cu palarii, iar printre ei Cami in tricou, cu un capat de sandwich intr-o mana. Ne intoarcem in Piata Palatului, unde diverse formatii cantau si dansau, mergand agale printre turisti. In niste „standuri” (tarcuri), admiram arme si unelte de gospodarit medievale si oameni in haine traditionale. Coboram de pe deal cu regretul ca nu avem timp sa mai zabovim si ne indreptam spre Portul Hercule. Soseaua pe care mergem reprezinta o parte din celebrul circuit de Formula 1. Punctul de start este in apropierea superbei piscine „Stade Nautique Rainier III”. Intrarea costa doar 4,80 euro pe zi, iar copiii (sub 12 ani) si varstnicii (peste 60 ani) au reducere (2,90 euro). Exista si abonamente de 10 sau 20 de intrari. In apropierea piscinei, un miniparc de distractii. In zona portului nu ne-au impresionat masinile scumpe (foarte multe Lamborghini si Ferrari) ci yachturile de lux, impecabile, stralucind. Multe, incredibil de multe, inghesuite unul in altul. Dupa ce am inconjurat portul, privindu-i cu invidie pe cei care aveau timp sa stea la o cafea (cam 2 euro) la numeroasele terase, trecem prin zona de hoteluri si pe langa Auditorium Rainier III si ajungem la gradina japoneza. Avem din nou ghinion: dupa ce pasim vreo zece metri si facem doua-trei fotografii, un alt nene ne spune politicos ca gradina fusese inchiriata pentru o sesiune de fotografii de nunta. In imediata apropiere, o doamna amabila, in trecere, s-a oferit sa ne fotografieze pe amandoi, vazandu-ne ca ne facem poze pe rand, unul celuilalt. Dincolo de gradina japoneza, spre est, se afla Muzeul National precum si parcurile de agrement, cluburile si zonele de sport. De la gradina ne-am intors, indreptandu-ne spre vestitul Casino din Monte Carlo (construit in stil belle epoque dupa modelul Operei din Paris). In piata cazinoului, in fata „Hotel de Paris”, am vazut cel mai mare numar de masini de lux pe metru patrat din viata mea. Din cate am inteles, cazinoul se poate vizita insa eu eram imbracat in pantaloni scurti, cu rucsacul in spate si cu ditamai umbrela carata toata ziua degeaba de la Camporosso. Nu ma simteam chiar pregatit sa-l vizitez in acea tinuta. In schimb, ne-am bucurat din plin de frumoasele gradini din fata intrarii in cazinou, prin care ne-am plimbat in voie si am stat putin sa ne odihnim, acesta fiind ultimul punct de interes pe care ni-l propuseseram in acea zi. Entuziasmati, ne-am promis ca vom reveni fiindca Monaco merita sa fie vizitat in mai mult timp decat o jumatate de zi. Apoi, ghidati de harta, am ajuns rapid la gara. In fata intrarii, cum stateam noi cu harta in mana si admiram pentru ultima data in acest concediu frumosul principat, o doamna in varsta s-a apropiat si ne-a intrebat daca ne poate ajuta cu ceva, crezand probabil ca ne-am ratacit. I-am multumit politicos si am intrat in gara. La ora 8 si 10 minute eram deja in tren, fiind foarte bucurosi ca in doar doua dupa-amieze (la initiativa lui Cami), vazuseram aproape o tara intreaga (Monaco) si inca un crampei din uriasa si minunata Franta (o alta fateta a sa, total diferita de Alsacia). Ne asezam confortabil in tren privind indelung pe geam si regretand ca nu am reusit sa vizitam mai multe localitati de pe Coasta de Azur si zonele limitrofe. Din recomandarile prietenilor si informatiile din pliante, in viitoarele excursii in zona vom incerca sa ajungem in Eze, Cuneo, Biot, Menton, Grasse, St. Paul de Vence. Poate si la Cannes (pentru faleza si orasul vechi) si, in final, la Saint Tropez. Pentru cei care prefera muntele, in zona se afla si Parc National du Mercantour.
In acea zi, Diana si Vali au fost in excursie in San Remo, candva locul de adunare a aristocratiei europene. In centrul orasului se afla o biserica ortodoxa ruseasca (Chiesa Russa), recunoscuta dupa cupolele in forma de ceapa si crucea aurita, construita de nobilii rusi exilati in anii 1920, precum si Vila Nobel, unde inventatorul si-a petrecut ultimii ani din viata.
Duminica, 9 august
Dimineata ne luam ramas bun de la gazdele noastre, multumindu-le pentru ospitalitate. Drumul inapoi spre Cassano Magnago se finalizeaza cu o vizita la un supermarket din apropiere. Apoi facem o scurta iesire de seara la o terasa pe marginea Lacului Comabbio, din vecinatate, la o bere si o inghetata. Cativa oameni se relaxau intr-o frumoasa piscina (cu taxa de intrare) amenajata langa lac, iar noi facem cativa pasi pe iarba, printre niste lebede. In apropiere se afla inca un lac, cel mai mic din zona, Lago di Monate.
Luni, 10 august - Ticino
Diana si Vali ne-au dus la unul dintre locurile lor preferate, pe malul Ticino, raul care (daca nu ma insel) izvoraste din Elvetia, ajunge in Lacul Maggiore, aflat la granita Tarii Cantoanelor cu Italia, apoi isi continua drumul spre sud pana la varsarea sa in Po. Locul ales de ei este in aval de lac (in cadrul Parcului Natural Ticino), in apropiere de Somma Lombardo, in vecinatatea aeroportului Malpensa. In consecinta, avioanele decolau pe deasupra capetelor noastre la intervale scurte de timp. Vali pregateste gratarul iar dupa masa atipim putin. Mergem apoi sa ne plimbam pe malul raului, in aval, pana la un lac artificial unde gasim cativa pescari. Noi ne intindem putin la soare, pe iarba, langa lac. Aleile de pe malurile raului dar si din restul parcului sunt pline de biciclisti. La plecare, inainte sa ne urcam in masina, am baut o cafea la o terasa, pentru inviorare.
Marti, 11 august - Macugnaga (Monte Rosa)
Dimineata plecam spre renumita statiune de schi Macugnaga (provincia Verbania, regiunea Piemont), in nordul Italiei, foarte aproape de granita cu Elvetia. Strabatem cei 100 km intr-o ora si trei sferturi, din care prima parte pe autostrada (pentru care platim 4 euro) si apoi pe „super-strada” (gratis; tot doua benzi pe sens; mai buna decat autostrazile romanesti). Iesim de pe super-strada luand-o spre stanga, spre vest, si incepem sa urcam serpentinele stranse si pitoresti de pe valea raului Anza (Valle Anzasca este vechea vale a Antuates, un trib Leponzi), indreptandu-ne spre Alpii Piemontezi.
Ca o paranteza, partea de Alpi a Italiei reprezinta circa un sfert din intregul lant muntos. Frontiera dintre Franta si Italia merge de-a lungul crestei, astfel incat italienii considera Monte Bianco (Mont Blanc) cel mai inalt varf din Italia. Multe alte varfuri din zona de ridica la inaltimi de peste 4000 m. Cel mai celebru loc din Piemont (cu „capitala” la Torino) este Valle d’Aosta (spectaculoasa, cu peisaje alpine foarte diferite de privelistile din oricare alta parte a Italiei), poarta de acces spre cei mai inalti munti ai Europei: Mont Blanc, Monte Rosa si Cervino (Matterhorn).
Inchizand paranteza si intorcandu-ne la locul in care ne aflam, Macugnaga (atestata documentar din anul 999) este situata la o altitudine de circa 1320-1350 m, la poalele versantului estic al celebrului Monte Rosa (cu cele patru varfuri ale sale: Gnifetti 4559 m, Zumstein 4573 m, Dufourspitze 4638 m, Nordend 4612 m), aflat pe granita Elvetiei cu Italia. Se pare ca versantul estic al Monte Rosa este cel mai mare din Alpi, ca largime si inaltime. Fiind una dintre cele cinci comune ale vaii, Macugnaga are patru sate: Pestarena, Borca, Staffa si Pecetto. Avand circa 38 km de partii de schi, statiunea este complet echipata pentru diverse sporturi (de vara si de iarna: schi fond, snowboard, patinaj, parapanta, heliski), dispunand si de o masina de zapada artificiala.
Vederea in mijlocul lui august a muntilor inzapeziti (unde traiesc marmote si capre negre) ne taie rasuflarea. Cu ceva efort gasim cazare in Pecetto, cea mai vestica si mai inalta localitate a comunei. Stam la Residence Hotel Weissthor (3 stele; numele vine de la unul dintre varfurile din zona, de 3636 m inaltime), intr-un apartament stil vagon, cu doua camere, baie si bucatarie. Platim 120 euro pe noapte, gratie negocierilor lui Vali cu gazda. Pretul este mare, insa asa se intampla cand cauti cazare la fata locului in ziua sosirii si nu ai o rezervare facuta inainte. Amabila, doamna ne ofera un apartament cu vedere spre ghetar (chiar in fata noastra se vad varfuri de peste 3500 m, iar in dreapta avem un perete de 2000 m), asa ca a fost o desfatare sa stam pe balconul spatios si sa privim muntii inzapeziti. Ne lasam bagajele apoi ne grabim sa urcam cu telescaunul (monterosastar.com; biletul costa 13,50 euro de persoana, dus-intos) aflat la mica distanta in spatele vilei. Traseul este format din doua parti, deci facem escala, si ajunge pana la altitudinea de 1935 m. Prima portiune a drumului are o panta domoala iar in cea de-a doua urcam mai accentuat. Peisajul din jur este superb: sub noi padurea verde si raul serpuind la vale iar in fata muntii stancosi si, deasupra lor, cerul albastru. Numeroase cascade se pravalesc pe versantii ce marginesc valea de o parte si de alta. Din locul in care ne lasa telescaunul, incepem sa urcam pe jos si traversam morena ghetarului Belvedere, spre capatul ei inferior. Limba ghetarului are o culoare cenusie (fiind acoperita de un strat de pamant, pietris si nisip) insa este rece si alunecoasa la atingere. Din loc in loc vedem (sau doar auzim) cum curge apa pe sub stratul de gheata. Drumul ne conduce la un moment dat pe o sa ingusta intre doua vai mari si adanci. Ajungem la refugiul Zamboni Zappa (2070 m). De aici, drumul continua spre refugiul Marinelli (3036 m). In spatele cabanei Zamboni se afla un urias platou, strabatut de raulete, acoperit de numeroase portiuni de zapada si „presarat” cu sute de bolovani, de diferite marimi. Vali si Diana hotarasc sa leneveasca la soare iar noi, neavand stare, ne plimbam de colo-colo pe platou, traversand paraiasele si mergand pe o bucata mare de zapada sa intampinam niste oi cu picioare si urechi lungi care coborau de pe pasunile alpine. In jurul nostru se ridicau impresionant, de jur-imprejur, crestele inzapezite si varfurile Monte Rosa. Cu ajutorul GPS-ului gasim directia pe care trebuie sa o urmam pentru a ajunge la Lago delle Locce (circa 2210 m) despre care aflaseram din pliante. Nu mai avem rabdare sa cautam si poteca marcata, asa ca urcam pieptis un deal care scoate sufletul din noi. De jos parea putin inalt si usor accesibil. Insa vegetatia maricica si incomoda, lipsa unei poteci batatorite precum si panta dealului ne obosesc puternic. Ajunsi pe creasta, un turist venind venind dinspre lac ne confirma directia in care trebuie sa mergem. Continuam pe creasta dealului, lata de maxim jumatate de metru. In dreapta avem limba ghetarului Monte Rosa iar in stanga vastul platou unde Diana si Vali atipisera la soare langa niste bolovani. La capatul crestei, un ultim urcus sustinut pe un grohotis si iata-ne pe platoul care adaposteste lacul. In apropierea lui se afla unul din izvoarele raului Anza. De jos (de la cabana Zamboni si de pe platoul unde Vali si Diana motaiau la soare) lacul nu se vede, fiind obturat de un deal inalt. Bucati mari de gheata plutesc pe lac. Privind in sus, pe versantul muntelui, vedem clar limbile ghetarilor Monte Rosa si Nord delle Locce, late si albe, lucind in soare. Stam cateva minute pe malul lacului si facem fotografii, apoi suntem nevoiti sa facem cale intoarsa pentru a ajunge la telescaun pana la ora 17:00. Ne bucuram de reusita si de panorama, landandu-l pe Nuvi (GPS-ul nostru) si iertandu-l pentru patania de la Camporosso. La coborare o luam pe poteca marcata (si nu pe drumul pe care veniseram). Vali si Diana, usor ingrijorati de intarzierea noastra, se bucura de revedere. Din telescaun, la intoarcere, avem o panorama superba asupra statiunii, vaii si muntilor din jur. Ajunsi in Macugnaga facem o plimbare de voie pana in centru localitatii Staffa, admirand apusul de soare care lumineaza feeric crestele muntilor. Ne plac mult casele traditionale cu fundatia si parterul din piatra, etajul din lemn (de obicei de culoare maro) iar acoperisul construit integral din piatra. Toate casele (la ferestre si in balcoane), gradinile si terasele sunt impodobite cu nenumarate jardiniere de flori multicolore. Admiram fermecatoarele garduri de lemn, joase, cu rol decorativ.
Miercuri, 12 august
Drumetie de voie, de data aceasta in directie inversa, spre sud-est, pe valea Anza, in aval. Trecem prin localitatile Staffa, Isella si Motta, avand ca destinatie lacul de acumulare Lago delle Fate („lacul zanei”, la 1315 m altitudine). Prin padure, din loc in loc, admiram de pe poteca cioturi de copaci frumos sculptate, evocand chipuri de pitici sau mineri cu lampase. Avem o panorama superba pe malul celalalt al raului. Ajunsi pe malul lacului de culoare turcoaz bem o cafea si mancam o inghetata la terasa restaurantului Alpino. Apoi mergem un pic in amonte si ne asezam pe malul raului (Valle Quarazza) pe care s-a construit lacul, unde mancam sandwich-urile pregatite de dimineata. Vali si Diana se intind din nou la soare pentru un somn odihnitor pe o pajiste in apropiere de rau. Somnul le este intrerupt adesea de niste copii galagiosi care se jucau cu mingea prin preajma. Noi urcam mai departe spre sud, pe valea raului, spre Alpe Prelobia si Alpe Piana, cautand cascada La Pissa (1869 m altitudine) pe care o vazuseram pe harta. Trecem printre ruinele unui vechi sat („Crocette o Citta Morta”, la 1360 m altitudine), acum aproape parasit. Peisajul este superb. Dincolo de versantul vestic al vaii (in dreapta noastra), la ceva distanta, este Lago delle Locce (cel la care urcaseram cu o zi inainte). Locurile prin care mergem imi evoca putin Cheile Tisitei (din Muntii Vrancei), insa valea Quarazza este mult mai larga, cu versanti mai inalti si impunatori. Raul colecteaza apa numeroaselor cascade ce se pravalesc de sus (din Alpe Quarazzola si Alpe Montevecchio) si coboara in trepte, vijelios si inspumat. Am ajuns la doar o ora de cascada (din cate am inteles noi din discutia in italiana cu doua turiste pensionare care veneau din sens invers), in dreptul unor gospodarii izolate unde cateva animale domestice se plimbau liber. Am fost nevoiti sa facem cale întoarsa pentru a ajunge cu totii la mina de aur de la Guia inainte de ora de inchidere. Dincolo de barajul care inchide lacul de acumulare apa are o cadere impresionanta (o micro-Niagara artificiala). Ne despartim de firul apei (o vom regasi chiar langa intrarea in mina sub forma cascadei Guia, foarte frumoasa mai ales primavara dupa topirea zapezilor) si coboram in serpentine prin padure vreo 20 de minute. O caprioara (sau poate o capra neagra) ne depaseste, alergand printre copaci la cativa metri mai jos de noi, descriind un arc de cerc in jurul nostru. Nu apucam nici macar sa scoatem aparatul de fotografiat. De fapt abia am avut timp sa o zarim. Guia, prima mina de aur din Europa vizitabila cu ghid si prima mina muzeu din Italia (minieradoro.it) se afla la circa 127 metri sub lacul unde eram cu mai putin de o jumatate de ora in urma. Din pacate nu avem voie sa facem fotografii inauntru. Platim 6 euro de persoana si intram in galeria principala (nu mult mai inalta decat un stat de om si lata cat sa treaca doi oameni unul pe langa altul fara sa se incomodeze), cu multiple ramificatii. Mina are o structura complexa, ca un labirint multietajat, insa nu se viziteaza decat o mica parte dintr-un nivel. Desi aurul este prezent din timpuri stravechi in Monte Rossa si pe valea Anzasca (in rauri si in roca muntelui), mina nu mai este astazi in exploatare deoarece procesul de extragere a aurului costa foarte mult. Si se pare ca exista alte locuri in lume (Africa de Sud, din ce am inteles) unde producerea aurului este mult mai ieftina. In interiorul minei exista un mini-muzeu de vechi tehnologii si unelte de minerit (inclusiv bocanci cu vibram). Din loc in loc, papusi reprezentand mineri (in marime naturala, imbracati in haine originale, cu tarnacoape sau lopeti in maini, insotiti de vagoneti pe linii si scari de lemn) incearca sa evoce atmosfera specifica unei mine de aur. Tot in interior, am urmarit la un televizor un film documentar despre istoria, tehnica si conditiile in care se extragea si se producea aurul, completat de prezentarea interesanta a doamnei care ne era ghid. A fost impresionant, fiind prima data cand intram intr-o mina. Dupa ce am iesit, am petrecut cateva minute in expozitia cu vanzare de pietre dure si semipretioase, de unde ne-am cumparat biletele de intrare in mina si unde ne-am lasat rucsacurile pe parcursul vizitei in subteran (vanzatoarea a fost tare amabila). In apropierea minei admiram lucrarile din lemn din mini-muzeul in aer liber aflat in curtea unul mester artizan (probabil cel care sculptase chipurile de oameni in trunchiurile din padure). Pe drumul de intoarcere spre Pecetto, ne oprim in Isella pentru a vizita cateva minute mica biserica („Chiesa d’Isella”) si pentru a admira casele din lemn (datand de la finele anilor 1500), excelent conservate, construite in stil „walserian”, cu fundatia (inalta) si acoperisul din piatra. Unele dintre ele sunt asezate pe piloni de piatra de forma unor ciuperci (ca scut impotriva rozatoarelor si parazitilor). In Borca exista chiar o casa-muzeu Walser, datand din secolul al 17-lea si avand exponate din secolul al 13-lea.
Walser a fost un popor germanic care a emigrat din Valais (Vallese) in pasunile alpine din sudul Monte Rosa in secolele 12-13. Se pare ca intreaga comunitate din Valais (actualmente un canton din Elvetia) si-a abandonat locurile natale si, trecand Alpii, a migrat in „noua patrie” cuprinsa intre Savoia franceza si Voralbergul austriac, la altitudini de peste 1000 m. In arealul vailor Ossola, ei s-au stabilit in principal la Macugnaga si Formazza (la nord-est de locul in care ne aflam, tot in apropiere de granita cu Elvetia). Traind izolat timp de secole, si-au pastrat caracteristicile stilului de viata: in casele de lemn (avand ca element specific imbinarea „coada de randunica”) si piatra, in limba vorbita, in costumele populare cu broderii purtate si astazi de catre femei in timpul festivalului. Mare coeziune sociala in jurul familiei si satului si o traditie indelungata in panificatie. In lunile dure de iarna, centrul vietii de familie era „stube” – camera unde toti se strangeau in jurul cuptorului.
Ajungem in Staffa si ne oprim la biserica veche (Chiesa Vecchia sau Chiesa Cimiteriale), edificiu roman din piatra (inclusiv acoperisul si clopotnita inalta) construit in secolele 12-13 in stil gotic, cu al sau cimitir in amintirea alpinistilor pe care muntele a dorit sa-i pastreze langa el pentru vesnicie. Un copac secular (cu circumferinta de vreo sapte m) in fata intrarii in curtea bisericii. Din pacate, am ajuns la o ora prea tarzie si biserica era deja inchisa.
Joi, 13 august
Telecabina din Staffa („Funivie Monte Moro”; spre nord, in directia granitei cu Elvetia) era defecta de cateva luni. Traseul sau are o statie intermediara la Alpe Bill (1700 m altitudine) iar destinatia finala este Passo Monte Moro (la 2868 m inaltime), poarta de acces spre vestita statiune Saas Fee (in Elvetia), trecand pe langa Varful Monte Moro (3204 m). De la statia terminus a telecabinei, din apropierea Lacului Smeraldo, se urca pana la statuia „Madonna delle Nevi”. De la Macugnaga pana la Passo Monte Moro se poate ajunge si pe jos cam in patru ore si jumatate (la intoarcere se fac circa doua ore si jumatate). Pana la Saas Fee se ajunge in circa noua ore. Pana la Alpe Bill panta este mai accentuata apoi (din ce am vazut pe harta) devine mai domoala spre Passo Monte Moro.
Regretand ca nu putem admira zona de sus, din telecabina, nu ne ramane decat sa ne-o imaginam, privind harta. Dupa parerea mea, in zona exista doua creste in cadrul Monte Rosa: cea „principala”, cu varfuri mai inalte si mai cunoscute, de la vest la est (Matterhorn sau Cervin, Breithorn, gemenii Pollux si Castor, Lyskamm, Dufourspitze) si cea „secundara” (nord-sud). Macugnaga se afla undeva la nord-est de creasta principala (in zona varfului Dufourspitze) si cam in sud-estul celei secundare. Pe harta cele doua creste imi evoca forma unei barci cu catarg: creasta principala este usor curbata spre sud (intre Macugnaga la est si Breuil-Cervina in vest) iar din centru ei porneste in linie dreapta, spre nord, creasta secundara (care ajunge pana la Grachen, in Elvetia). Am vazut pe harta un circuit care inconjoara ambele creste. Se poate pleca de la Zermatt (1616 m), din sud-vestul crestei secundare si, in acelasi timp, nord-estul celei principale. De aici se poate urca la Gornergrat, pe marginea ghetarului Gorner. Tot din Zermatt exista o telecabina spre Matterhorn si alta spre Breithorn. Circuitul merge spre sud si trece printre cele doua varfuri mentionate anterior, prin Gandegg (3029 m) si prin pasul Theodulpass (3317 m) si ajunge aproape de Lago Cime Bianche de langa Breuil-Cervinia (2808 m). Pana la Breuil se poate ajunge cu masina dinspre sud, din Valle d’Aosta. De aici pleaca doua telecabine avand aceleasi destinatii ca si cele din Zermatt. Din Breuil, circuitul merge spre sud-est, ocolind prin sud creasta principala, si ajunge la Alagna (1190 m). De aici traseul se indreapta spre nord urcand prin Passo del Turlo apoi coborand prin Bivacco Lanti, La Piana si ajungand pe Valle Quarazza (valea pe care merseseram si noi cu o zi in urma in cautarea cascadei). Din Staffa circuitul continua spre nord, urcand prin estul crestei secundare, trecand prin Pasul Monte Moro si ajungand la Lacul Mattmark (2203 m). De aici continua pe drumul de masina pana la Saas Almagell si Saas Fee (1772 m). Din Saas Fee se pot lua telecabine spre Allalinhorn si Mischabel, dincolo de care, spre vest, este Domul (4545 m). Acesta din urma este varful pe care il vazuseram in zare, de la Anzere (Elvetia), in concediul din anterior. La Grachen (1619 m) circuitul se intoarce spre sud, prin vestul crestei secundare, trecand prin Grat (2320 m) si apoi pe la poalele Taschhorn (4491 m). De aici, se ajunge la Tufteren (2215 m) si din nou la Zermatt, incheind circuitul. La vest de Tasch se afla Weisshorn (4512 m; pe care il vedeam, de asemenea, din Anzere).
In jurul pranzului ne-am luat ramas bun de la gazda noastra si, inainte de a parasi pitoreasca Macugnaga, oprim masina in parcarea pietei centrale din Staffa pentru a vizita biserica veche (de data aceasta si in interior) dar si pe cea noua (Chiesa Parrocchiale), de cealalta parte a pietei. Ultima este mare si foarte impunatoare, construita tot din piatra, bogat decorata in interior. In imediata apropiere a Chiesa Parrocchiale vizitam si un mini muzeu de arta. Dupa ce ne despartim de Macugnaga si de munte, mergand pe valea Anza ne oprim si admiram pe malul celalalt al raului biserica Santuario Madonna della Gurva (datand din secolul al 17-lea). Aceasta are unul dintre pereti lipit de o stanca imensa cazuta parca din varful muntelui si ramasa suspendata pe o buza de pamant, la cativa metri deasupra apei.
In drum spre Cassano Magnago, mancam de pranz la un restaurant pe marginea soselei (chiar inainte de a intra pe super-strada). Desi destinat in principal muncitorilor din zona, restaurantul este cochet si placut. Ajunsi aproape de casa, mergem sa vedem Lacul Varese. Dupa ce bem o bere si mancam o inghetata la terasa unei piscine, Vali si Diana se intind pe iarba pentru somnul din acea dupa-amiaza. Eu si Cami ne plimbam putin pe malul lacului (printre rate, lebede si alte pasari de apa) apoi prin parcul frumos amenajat si bine intretinut care inconjoara lacul, unde o gramada de italieni fac plaja sau stau la umbra pe numeroasele banci. Ca o paranteza, provincia Varese in care ne aflam are foarte multe parcuri si gradini (o parte din ele apartinand unor resedinte private), cele mai multe fiind desigur in capitala cu acelasi nume, dar intalnite si in localitatile mici, precum Cassano.
Vineri, 14 august - Lago Maggiore - Stresa - Insulele Borromeo (Bella, Pescatori, Madre)
Mergem la Stresa, o statiune de lux pe malul Lacului Maggiore. Acesta, ca si celelalte lacuri din nordul Italiei (Lugano, Como, Iseo si Garda), s-a format in timpul ultimei ere glaciare (care s-a sfarsit cam cu 11.000 de ani in urma), fiind rezultatul ghetarilor impinsi in jos din Alpi, care au sapat vai adanci acolo unde rocile mai moi au constituit fagas usor pentru gheata. Cand aceasta s-a topit, in adancurile vailor s-au format lacurile. Toate se intind de la nord spre sud si adapostesc microclimate blande si caldute in timpul iernii (in special pe malurile sudice, scaldate de soare). Maggiore, cel mai vestic dintre lacurile mentionate mai sus, are o atractie speciala: insulele Borromeo, botezate astfel dupa numele proprietarului lor, o importanta familie princiara milaneza, printre ai carei membri s-au numarat un cardinal, un episcop si un sfant. Partea italiana a lacului reprezinta circa 80% din suprafata totala de 212 kilometri patrati. Ca si in cazul Lacului Como, pe malurile Lacului Maggiore bogatii Italiei si-au construit casele de vacanta. Dupa ce admiram hotelurile elegante de pe malul lacului, ne cumparam bilete la linia de vapoare (ale companiei de stat) care ne duce pe rand la cele trei insule datand din secolele 16-17. Platim cate 12 euro de persoana pentru un numar nelimitat de calatorii (pe parcursul unei zile) intre Stresa si Pallanza. Pentru vizitarea castelelor si gradinilor de pe doua dintre cele trei insule mai platim vreo 16,50 euro de persoana. Prima este Isola Bella, cea mai romantica dintre ele. Camerele inalte si spatioase ale palatului in stil baroc sunt decorate cu tapiterii flamande si adapostesc colectii cu lucrari de arta inestimabile (picturi, mobila sculptata, statui etc.). Pe scara spiralata datand din secolul al 17-lea ajungem la subsolul („grota”) imbracat in mozaic. Dupa ce am vizitat palatul am iesit in luxurianta gradina: 10 terase suspendate, in forma piramidala, avand in varf statuia lui „Amore” calare pe Unicorn, dominand un grup statuar impresionant, in trepte, cu statui reprezentand personificari ale raurilor, anotimpurilor, vanturilor. Suntem in cea mai celebra gradina baroc din Italia si una dintre cele mai frumoase gradini ale tarii. In 1632, contele Carol III Borromeo a hotarat sa civilizeze insula de pamant si piatra (o stanca dezolanta cu doar cateva casute de pescari) in onoarea sotiei sale, Isabella, incepand constructia splendidului palat si a gradinilor. Acestea au fost finalizate de catre fiul lui Carol, contele Vitaliano VI Borromeo, in jurul anului 1670. Insa finisarea lor a mai continuat cateva secole. Conceputa ca o nava ancorata pe lac, cu palatul (avand o fatada impunatoare de 80 m inaltime) si orasul la prova iar gradina la pupa, insula cu o suprafata de circa un kilometru patrat este scaldata in culori si mirosuri din martie pana in octombrie. O gradina fara cusur, cu nuferi si pauni albi si cu o impresionanta panorama de jur imprejur. Desi fara palat si gradini, Insula Pescatori (sau Superiore) este un sat de pescari plin de romantism, cu stradute inguste, pline de flori, cladiri medievale, restaurante si terase, precum si cu o biserica (San Vittore) care conserva o absida din secolul al 11-lea si in care intram pentru cateva minute. Intr-o parte a insulei, cativa oameni fac baie in lac, profitand de adancimea nu prea mare de langa mal. Ne cumparam cate o felie de pizza si o infulecam repede pe o straduta stramta, sub privirile atente ale pisicii Tita. Ultima insula pe care ajungem, Isola Madre (cea mai mare dintre ele), este exceptionala. Apartine familiei Borromeo din anii 1500. Vizitam un alt palat Borromeo (din secolul al 15-lea) care adaposteste colectii de portelan dar si un unicat in Italia – expozitia de teatru de papusi cu exponate datand din perioada 1600-1800. Insula gazduieste si o minunata gradina botanica exotica in stil englezesc (favorizata de un microclimat bland), cu esente vegetale rare aduse din diferite colturi ale lumii (Portugalia, lumea araba, Brazilia, Noua Zeelanda, Bolivia, China etc.). Pe un nivel intreg al gradinii sunt numai arbusti de camelie. In alta parte, metri intregi de tufe de gardenia. Plus bambusi, bananieri, eucalipt, azalee, rododendroni, lamai, hibiscus, ginkgo biloba, dafini, intr-o enumerare oarecare si cu siguranta incompleta. In timp ce priveam lacul de pe o banca, Cami a hranit cu biscuiti, din palma, un fazan auriu de un galben intens si un paun (care, vazand ca fazanului i se intampla ceva interesant, a venit in graba). Erau doar doi dintre membrii unor mari familii de pasari care traiau in libertate pe insula. Intr-o cusca imensa, numerosi papagali colorati si galagiosi. Isola Madre a fost devastata de o furtuna puternica insa a fost restaurata. Plantat in 1862 (din seminte provenind din Himalaia) si avand 70 de tone, copacul gigant din fata palatului (cel mai mare exemplar din Europa de chiparos de cashmir) a fost victima principala a furtunii din 2006, fiind scos din radacini si culcat la pamant. A fost ridicat inapoi in urma unui complex demers ingineresc si botanic, cu ajutorul a trei macarale si un elicopter. In prezent este fixat prin cabluri, insa coroana lui este mult mai putin bogata in comparatie cu cea pe care o mai putem admira in fotografiile (de pe un panou din apropiere) care stau marturie a frumusetii sale. Langa palat, o capela. Isola Bella si Isola Madre gazduiesc festivalul „Saptamanile muzicale” din Stresa. A patra insula a Arhipelagului Borromeo este Isolino di San Giovanni (nu stiu daca se viziteaza). Intorsi in Stresa, orasul ne impresioneaza chiar daca ne plimbam doar pentru scurt timp pe strada paralela cu lacul, in drumul nostru de la debarcader pana la masina. Intr-un parc de pe malul lacului, sub un copac cu o coroana impresionanta si cu crengile pana la pamant asemenea unui iglu gigantic si verde, un tanar pianist a cantat pret de cateva zeci de minute, smulgand dupa fiecare melodie ropote de aplauze trecatorilor sau oamenilor din parc veniti sa il asculte. Ne oprim la una dintre numeroasele terase de pe malul lacului pentru o cafea si o apa minerala. Noi, veniti din Romanica-Manelica (in care oamenii se privesc incruntati pe strazi si in mijloacele de transport chiar daca nu s-au vazut niciodata si nu au nimic de impartit), inca ne mai minunam de linistea, relaxarea si jovialitatea pe care o citim pe fetele tuturor. Si mai ales de faptul ca nimeni nu incearca aici sa-si etaleze conditia materiala.
Stresa a fost mentionata de Hemingway in romanul sau „Adio arme”. Este renumit si prin numeroasele si frumoasele sale vile belle epoque. Doua dintre cele mai faimoase se afla in apropierea debarcaderului: Villa Ducale si Villa Pallavicino, ultima fiind remarcabila pentru gradinile sale superbe. Din pacate nu avem timp sa vizitam gradina zoologica (cu circa 40 specii de mamifere si pasari exotice, traind liber intr-un habitat natural) si cea botanica (cu copaci seculari) din complexul Pallavicino (intins pe 20 hectare si dispunand inclusiv de un loc de joaca complet amenajat). Nu reusim nici sa urcam cu telecabina de pe malul lacului pana pe varful Muntelui Mottarone, situat intre Lago Maggiore si Lago d’Orta (aflat la vest). De sus, de la 1491 m altitudine, muntele oferta o priveliste extraordinara spre sapte lacuri, spre Alpi, precum si spre Stresa si localitatile invecinate. Nu putem incheia enumerarea atractiilor Lacului Maggiore fara sa pomenim de inca un loc minunat. In sud, langa Angera (locuita din timpuri stravechi si aflata in dezvoltare inca din perioada romana, fiind favorizata de pozitia sa strategica pentru controlul traficului), trebuie vizitat castelul fortificat „Rocca Borromeo di Angera” (rar exemplu de castel medieval perfect conservat), construit pe o stanca calcaroasa. Acesta adaposteste muzeul de jucarii si papusi – cea mai importanta colectie de jucarii din Europa, evocand evolutia, materialele, tehnicile, arta, obiceiurile si moda din secolul al 18-lea pana azi. Muzeul detine si o colectie de roboti perfect functionali din secolul al 19-lea precum si papusi si jucarii care se misca pe ritmuri din arii celebre. Toate exponatele sunt puse in valoare de efecte sonore, jocuri de lumini si instalatii video. Catelul gazduieste, in Sala Justitei, fresce din secolul al 13-lea iar in exterior vizitatorii se pot bucura de o plimbare prin gradina medievala cu trandafiri, pomi fructiferi si plante medicinale. Castelul a fost proprietatea familiei Visconti (originara din Verbania) si a fost achizitionata in 1449 de familia Borromeo careia ii apartine si azi. Turnul Castellana are o excelenta belvedere. Poate ajungem aici data viitoare.
Noi urcam serpentinele printre vilele cartierelor rezidentiale din Stresa si intram pe autostrada care ne duce acasa.
Sambata, 15 august - Santa Caterina del Sasso Ballaro, Luino, Laveno-Mombello
Mergem din nou la Lacul Maggiore, insa de aceasta data pe cealalta parte a sa (cea estica). Primul obiectiv vizitat este manastirea „Eremo di Santa Caterina del Sasso Ballaro” din localitatea Leggiuno. Ne bucuram ca s-au construit scarile metalice (inlocuindu-le pe cele vechi, cu o frumoasa vedere spre lac) care ne ajuta sa coboram pe locul ingust dintre stanca si lac unde este asezata biserica si cresc cativa palmieri. Constructia a fost inceputa in secolul al 12-lea de catre un comerciant local bogat. Ansamblul monastic format din trei cladiri datand din secolele 13-14 este incastrat intr-o stanca de 76 metri inaltime si adaposteste interesante lucrari de arta din secolele 14-16. Apoi, in drum spre Luino, ne oprim sa luam pranzul la restaurantul „Trattoria / Pizzeria da Gennaro” din Castelveccana. Mancam cate o pizza buna si mare (intre 6,50 si 8,50 euro; din cate am inteles, bacsisul pentru intreaga masa a fost inclus in nota de plata, cate 1,30 euro de persoana). Ajungem in Luino (in vremuri mai vechi, Luvino), aproape de granita cu Elvetia, si ne plimbam un pic pe promenada si prin port (unul dintre cele mai importante de pe Lacul Maggiore). Avand origini foarte vechi, orasul este vestit prin centrul istoric, gara din 1882 si numeroasele biserici. Neavand sa dea rest la o bancnota de 50 euro, vanzatorul din „Gelateria Lungolago” ne spune ca ii ofera gratuit lui Cami o inghetata de 2 euro (in final, Diana gaseste niste marunt si platim, insa apreciem si ii multumim vanzatorului pentru intentie). Parasim Luino si ne întoarcem pana la Laveno-Mombello, un vechi centru de pescari si fermieri, vestit si prin muzeul international de design ceramic care incununeaza o traditie in sticlarie ce dateaza din 1856. Unul dintre locurile vestite ale orasului este Parco delle Tornezze. Dupa ce cumparam de la automat un tichet de parcare (si dupa cateva minute observam ca sambata si duminica parcarea este gratuita), urcam cu telescaunul („tele-galeata” cum am denumit-o eu din cauza formei sale; 9 euro de persoana dus-intors) pe o panta foarte accentuata pana pe Monte Sasso del Ferro (1062 m altitudine), de unde avem o panorama de aproape 360 de grade spre Alpi, spre Elvetia si spre lacurile din sud, in directia Milano. Cateva parapante ne dau tarcoale, locul fiind renumit pentru practicarea unor astfel de sporturi.
Duminica, 16 august - Milano
Este ziua dedicata orasului Milano, patria „Cinei cea de taina” a lui Leonardo, una dintre capitalele lumii in materie de moda, precum si centrul afacerilor din Italia. In gara din Gallarate nu avem de unde cumpara bilet, casele de bilete fiind inchise duminica iar automatul nefunctionand (sau nestiind noi sa-l manevram). Pana la Milano l-am tot asteptat pe „nasu” sa cumparam bilet. Insa trenul nu avea „nas”. Asa ca ajungem in gara Garibaldi, calatorind gratis. Ne luam abonament de o zi la metrou (3 euro; in timp ce o calatorie costa 1 euro) si dam o fuga pana la gara centrala, o constructie impresionanta prin dimensiuni si arhitectura. Tot cu metroul mergem apoi la Dom (Mark Twain l-a numit „un poem in marmura” iar romancierul englez D. H. Lawrence „o catedrala ce imita forma unui arici”, datorita exteriorului incarcat). Imensa catedrala gotica este a treia ca marime din Europa. Cami, Vali si Diana au intrat in Dom unde au stat doar cateva minute caci turistii nu puteau vizita decat o parte din catedrala pentru a nu deranja participantii la slujba. In interior, biserica este simpla si maiestuoasa. Cinci culoare largi se intind de la intrare spre altar; pilonii enormi de piatra sustin naosul principal ce poate adaposti 40.000 de persoane. Pe mine organele de securitate nu m-au primit in Dom caci aveam pantaloni scurti. Corect, era greseala mea si mi-am asumat-o, ramanand afara. Insa incorect, din partea organelor, a fost faptul ca pe cei in bermude ii lasau sa intre. Adica daca pantalonii mei scurti erau cu o palma mai lungi sau daca ii lasam putin pe vine, intram. Iar doamnele cu umerii goi sau picioarele neacoperite nu puteau intra. Insa daca-si puneau niste esarfe transparente vandute de asiatici la cativa metri de intrare cu cativa euro, doamnele respectice erau in regula. No comment. Pe dinafara, cladirea este impresionanta prin dimensiuni, arhitectura si bogatia detaliilor. Eu cu Cami urcam cu liftul (8 euro de persoana) pe acoperisul Domului. Aici bogatia detaliilor te lasa fara cuvinte. Acoperisul este plin de coloane si turnuri inalte, rozete sculptate si statui. In zilele senine, panorama se intinde pana la Alpi. Fiind duminica a fost inghesuiala, asa ca in cateva puncte de trecere unde drumul se ingusteaza, asteptam sa treaca turistii din celalalt sens. Am auzit adesea vorbindu-se in romana iar in afara de conationalii nostri asiaticii erau in numar mare pe promenada de pe acoperis. Piata Domului este punctul central al orasului, cu o uriasa statuie ecvestra la unul dintre capete glorificand primul rege al Italiei, piemontezul Victor Emmanuel, cel care a condus Italia spre independenta. Din piata intram in galeria „Vittorio Emanuele”, care gazduieste magazinele unor marci de lux. Galeria reprezinta cel mai vechi si mai elegant centru de magazine din Italia. Cladirile galeriei sunt intesate de buticuri, birouri, baruri si restaurante. Iesind din galerie ajungem in „Piazza delle Scala”, cu faimoasa „La Scala” (construita in perioada 1776-1778), cel mai important teatru de opera din lume, cu 3000 de locuri. La exterior cladirea arata normal fara sa ma impresioneze prea mult. Ea a fost grav avariata in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Din cate am citit, interiorul salii de opera este vechi dar elegant: peretii sunt imbracati in damasc rosu si ornati cu aur, pusi in valoare de lumina raspandita de candelabre de cristal. Alaturat, Museo Teatralle alla Scala cuprinde o colectie de partituri originale ale lui Verdi, pianul lui Liszt, portrete de primadone si tenori, masti mortuare ale unor compozitori si matrite cu forma mainii lor. Din Piazza del Duomo mergem pe jos pe bulevardul pietonal pana la Castello Sforzesco, admirand cladirile vechi si incarcate de istorie, bine intretinute. Trecem pe langa multe terase cu mesele afara, pe trotuar. Turnul semet al castelului se vede de departe, de pe bulevard. In piata din fata (avand in centru o fantana arteziana) o gramada de bisnitari incearca sa vanda posete de marca contrafacute si alte maruntisuri. Castelul-fortareata a fost resedinta familiei Sforza, care a condus in mod despotic Milano in secolul al 15-lea. Cel mai important dintre membrii familiei Sforza a fost Francesco, un general mercenar care a devenit al patrulea duce de Milano. Am citit ca partea rezidentiala a palatului detine o magnifica colectie de sculptura, incluzand „Pieta Rondanini” a lui Michelangelo. Ne plimbam un pic prin curtea interioara si apoi intram in parcul din spatele castelului (Sempione cred ca se numeste). Din ce am vazut pe harta, parcul gazduieste un stadion, un acvariu, precum si „Palazzo dell’Arte”. Ajungem la un lac plin cu pesti. Vedem multe perechi de miri chinezi, proaspat casatoriti, foarte tineri, care fac fotografii de grup in parc. In urma lor ramane multa mizerie pe jos (inclusiv florile de nunta din plastic care se pun la reverul hainelor nuntasilor). Hainele mirilor, complet albe, pareau foarte ieftine, cu mult plastic in compozitie. Sub rochia alba a cate unei mirese se vedea ori o pereche de pantofi negri, ori una de tenisi. Am iesit din parc si ne-am intors cu metroul la gara. De la un chiosc de ziare ne cumparam bilete de tren, valabile pentru o calatorie pe o raza de 60 km, oriunde in Lombardia (caci nu am gasit bilete pentru distanta, mai mica, pe care mergeam noi). Le compostam pe peron (biletele expira la 3 ore dupa validare). Cam atat am vazut din Milano si nu pot spune ca orasul m-a impresionat prea mult. Cu siguranta mai sunt si alte obiective de vizitat. De exemplu, la mica distanta de castel, Cenacolo Vinciano (odinioara sala de mese pentru calugarii dominicani) adaposteste faimoasa „Cina cea de taina”. Cea mai eleganta artera comerciala din Milano se pare ca este Via Monte Napoleone, la cateva sute de metri (estimez eu) nord-est de Dom. Cripta Santo Ambrogio adaposteste ramasitele Sfantului Ambrozie, patronul spiritual al orasului. Exista si un restaurant cotat cu doua stele Michelin, Cracco-Peck, cu un „meniu bogat la pret rezonabil”. Ajunsi acasa, mancam la cina peste cu legume fierte la aburi si tiramisu facut de Diana, Vali si Cami.
Luni, 17 august
Zi de shopping la magazinele celor catorva centre comerciale din Gallarate. Care nu arata foarte diferit de ale noastre.
Marti, 18 august
Ne intoarcem acasa. Le multumim Dianei si lui Valentin pentru ospitalitate si pentru ca ne-au suportat 18 zile (in care ne-au aratat atatea locuri frumoase), apoi ne suim in avion. Din nou senin, din nou un zbor linistit, doar un pic cam agitat la aterizare poate si pentru ca am avut locuri spre coada avionului. De data aceasta, zburam pe deasupra Adriaticii si Belgradului. De la aeroport ne preia tot fina noastra, Anca. Ajungem in casa pe la orele 16:00 iar pe la 8 seara aveam toate bagajele desfacute, cu lucrurile puse la locul lor. Doar aparatul foto, casetele video si pliantele aminteau de concediu. Plus frigiderul gol.
Vorbind si despre buget, mancarea ne-a costat circa 300 euro. In afara de avion (200 euro), am cheltuit 170 euro pe transport (incluzand benzina si taxele de autostrada, dar si biletele de tren, autobuz, metrou). Se mai adauga 140 euro pentru intrarea la diferite obiective turistice (gradina exotica, mina, muzee, dom, precum si biletele de telescaun si vapor). Pe cazare am platit 370 euro (250 la mare si 120 la munte). Ar mai fi circa 90 euro pentru mesele la restaurant si racoritoare (apa, inghetata, cafea, bere, pizza), plus inca 90 euro pentru alte diverse cheltuieli. Daca adaugam cei 490 euro pentru cumparaturi (haine, posete, incaltaminte, cadouri etc.) avem imaginea completa. In cele 18 zile, am cheltuit in total 1850 euro. Ce ar mai fi de adaugat: bucataria italiana, una dintre cele mai bune din lume este vestita prin paste, pizza, peste si fructe de mare, branzeturi si vinuri (mai apreciate sunt cele din regiunile nordice). Dintre toate acestea, noi am „facut cunostinta” cu afetate (ciabatta, prosciuto etc.), am degustat branzeturile Grana Padano si Gorgonzola, am mancat ceva paste si cateva sortimente de peste si fructe de mare, am baut bere Peroni, Nastro Azzuro, Moretti, Menabrea si am savurat vinuri precum Muller Thurgau, Friuli, etc. In afara de grazie si buona giornata, nu am invatat prea multe cuvinte caci italiana nu este asa usor de inteles pe cat pare. Italia este o tara mare, foarte frumoasa de la un capat la altul, plina de istorie, cu multe locuri interesante. Cu siguranta vom reveni ori de cate ori vom avea ocazia. Arrivederci.
Pestera Ialomitei (2009)
Iunie 2009
Am plecat in jur de 19:30 din Bucuresti, iesind pe Calea Grivitei si Sos. Chitilei. Drumul pana la Targoviste a fost bun si relativ liber pentru vineri seara. Cu ajutorul GPS-ului am traversat usor orasul (spre deosebire de data trecuta cand mai trecuseram pe acolo, intr-o seara, intorcandu-ne spre Bucuresti). Dincolo de Pucioasa peisajul se schimba un pic, devenind deluros iar drumul serpuieste si castiga usor in altitudine.
Cam dupa vreo doua ore ajungem in Moroeni. Se intunecase bine cand am inceput sa bajbaim dupa vila la care facuseram rezervare. Dupa indicatiile gazdei, am gasit usor podul pe care trebuia sa traversam Ialomita, am trecut si peste o cale ferata pe care odata demult pufaia o “mocanita”, insa nu am stiut sa numaram cele doua poduri (care erau de fapt trei) dupa care trebuia sa facem la dreapta spre vila. Asa ca ne-am invartit prin zona pret de vreo 20 de minute, inainte si inapoi, la fiecare bifurcatie de drumuri incercand mai multe variante. Nimeni pe ulite cu care sa putem discuta. Pana la urma am vazut lumina si niste oameni intr-o curte care ne-au explicat cum sa ajungem. Evident eram la o aruncatura de bat de locul cu pricina. Am gasit in sfarsit Vila Cristina. Proprietarul dormea deja insa am fost intampinati de doamna care se ocupa de vila si de ajutoarele sale. Se tot scuza ca sunt inca in amenajari, ca mai au de lucru si ne tot spunea ceva despre niste copii care venisera in tabara si care stricasera prin casa. Nu am prea inteles asa ca am urcat sa vedem cu ochii nostri. Pe scurt, e vorba de o casa de vacanta a unei familii din Bucuresti. Desi spuneau ca vor sa faca turism acolo, era clar ca nu prea sunt interesati neaparat de asta, avand venituri asigurate din alte surse. Desi vila era frumos pozitionata (in trepte, pe o panta de deal) si interesant proiectata, lasa de dorit la finisari si mai ales la curatenie. In niciun caz nu doream sa vedem lux la o pensiune de doua margarete si nici sa nu arate ca in pozele postate pe net, insa totusi era cam multa mizerie si nepasare pentru cineva care doreste sa primeasca turisti, acestia sa revina si sa mai si recomande altora vila. De aceea spun ca oamenii nu tineau neaparat sa faca turism in casa lor de vacanta, in care ei veneau probabil in fiecare weekend cu cate o familie de prieteni. Cred ca le era de-ajuns daca puteau sa faca ceva bani de la turistii picati din intamplare (asa ca noi). Probabil nu mai doreau sa investeasca banii lor in pensiune, ci pe cei ai turistilor, si atunci au dat-o in folosinta in vara aceasta, desi mai aveau mult de lucru la ea. Dupa cum au recunoscut, cele 4 camere ocupate de noi au fost “aranjate” cu numai cateva zile inainte. Nu vreau sa ma gandesc cum aratau cu o saptamana in urma. Ne-am obisnuit cu camerele si am coborat in bucatarie sa incercam sa depozitam mancarea cu care veniseram de la Bucuresti, caci pensiunea nu asigura servirea meselor. Mai bine. Bucataria excela la capitolul dezordine (arata ca un depozit sau pod plin cu lucruri vechi, puse claie peste gramada) si de mizerie (am incercat sa nu atingem prea multe, insa a fost inevitabil sa folosim chiuveta, trebuind sa spalam temeinic vesela). Noroc ca pe terasa din fata bucatariei, unde am mancat, era un frigider gol in care ne-am pus mancarea. Caci cel din bucatarie, folosit si de gazde, nu ne inspira incredere nici pe dinafara nici in interior. Pana ne-am acomodat cu locul, a ajuns si cealalta jumatate a grupului. Am decis sa ramanem la pensiune, in ciuda conditiilor (caci era aproape 11 noaptea), si sa incercam sa ne simtim bine, se ne bucuram de faptul ca eram impreuna, facand abstractie de locul unde ajunseseram. Am contribuit cu totii la pregatirea mesei, niste salata cu pui si branza, am baut niste whisky si niste bere si am stat de vorba pana pe la doua noaptea, incercand sa nu lasam “locatia” sa ne strice buna dispozitie. Singurul lucru bun a fost ca eram singuri in vila, deci nu ne deranja nimeni. Am platit 80 lei pe noapte, pentru fiecare camera.
Sambata dimineata, la lumina zilei, imaginea era si mai dezolanta. Dupa ce a avut o discutie cu gazda, o persoana din grupul nostru nu a rezistat tentatiei si a inceput sa faca poze care, trimise la protectia consumatorului si la forurile care se ocupa de pensiunile turistice, ar fi trebuit sa le faca ceva probleme gazdelor. Mai ales daca povestea nu s-ar fi petrecut in Romanica ci intr-o tara civilizata, in care “institutiile statului functioneaza”. Gazdele o tineau sus si tare ca totul este in regula si ca noi suntem cei pretentiosi si obraznici. In concluzie, nu va recomand pensiunea decat daca nu gasiti altceva mai bun in zona. Cel putin pana cand gazdele nu reusesc sa faca o curatenie temeinica (si sa o pastreze) si sa-si mai imbunatateasca putin conduita in relatia cu clientii. Noi cu siguranta nu ne mai intoarcem acolo.
Fetele au pregatit cate doua sandwichuri pentru fiecare si am plecat rapid spre Pestera Ialomitei. Am iesit la drumul national care leaga Targoviste de Sinaia, am luat-o spre aceasta din urma si in satul Glod, unde predomina casele rromilor, am virat la stanga ghidati de un panou spre Hotel Pestera. Am inceput sa urcam sustinut pe serpentine si am castigat rapid altitudine, ajungand pe drumul asfaltat pana la sanatoriul TBC. Vazut din Moroeni, acesta apare tare impozant, sus si foarte departe. Insa de aproape nu arata deloc bine. Zona era totusi superba: pe deal, inconjurat de padure – macar asta sa-i mai consoleze pe bietii bolnavi. Care tineau calea turistilor, cerandu-le cate o tigara. Drumul intre Moroeni si Hotel Pestera (circa 30-35 km) este foarte bun pentru un drum forestier (dincolo de sanatoriu nu mai este asfaltat). L-am strabatut in circa 2 ore. Oaca nu a avut absolut nicio problema, desi eram 4 persoane in masina. Poate la inundatii foarte mari sa fie ceva probleme in unele portiuni unde drumul este foarte ingust din cauza surparilor. Oricum, starea lui este monitorizata de postul de jandarmi din apropiere de hotel. Cu atentie, orice tip de masina il poate parcurge.
Dupa vreo doua treimi din drum ajungem la lacul Bolboci, artificial, superb asezat in inima padurii. Ne oprim aproape de baraj, chiar in fata cabanei cu acelasi nume (ocupata in intregime in acel weekend), facem fotografii, mancam sandwichuri si respiram aer curat. Drumul merge apoi pe malul drept al lacului (malul stang in directia hotelului), insa exista si un alt drum (numit “Bolboci mal stang”; la prima bifurcatie dupa Cabana Cheile Zanoagei se merge spre dreapta) pe cealalta parte a lacului, drum oficial inchis. Am citit pe net ca ar fi mai bun decat cel pe care am mers noi, insa cu unele portiuni mai inguste unde sunt ceva probleme la intalnirea masinilor care circula din sensuri opuse. Acolo unde malurile erau mai apropiate padurea reflectata in apa da lacului o culoare verde ireal de intensa. Ne-am oprit la coada lacului, in apropiere de Cheile Tatarului (mai mici si mai putin spectaculoase decat ma asteptam) pentru o noua repriza de fotografii. Erau si cativa pescari jos pe malul lacului. Am continuat drumul prin Cheile Coteanu, apoi am luat-o la dreapta la bifurcatia din platoul Padina (dupa ceva momente de confuzie) si am ajuns la Hotel Pestera, frumos asezat in inima muntelui.
Ne-am intors cateva sute de metri si am parcat masinile aproape de Manastirea Pestera Ialomitei. Tot pe net am citit ca manastirea a fost loc de reculegere pentru sihastri inca din secolul al XV-lea. Prima biserica a fost construita la sfarsitul secolului al XVI-lea, din dorinta domnitorului Mihnea cel Rau dupa ce a scapat de turci ascuns in pestera. Biserica si chiliile, din lemn, au ars de mai multe ori si au fost refacute prin grija preotilor si a ciobanilor din zona. Schitul nou, situat la 300 m mai jos de gura pesterii, a fost construit in 1901 si renovat integral in 1961, dupa ultimul incendiu. Bisericuta este construita din lemn, avand peretii captusiti cu sindrila. Intre 1993-1996, s-a construit o biserica noua, un corp de chilii, chiar la intrarea in pestera, o noua staretie si o cladire pentru cazarea pelerinilor. Are hramul Sf. Apostoli Petru si Pavel. De pe o stanca izolata aflata in versantul opus al lalomitei se poate admira si fotografia abruptul si intregul ansamblu.
Am mers pe aleea asfaltata si pe podul care traversa raul si iata-ne in fata impozantei intrari in pestera strajuita de zidurile vechii biserici, aflata chiar sub buza pesterii. Am cules de pe net cateva detalii despre Pestera Ialomitei: situata pe versantul drept al Cheilor Ialomitei, mai exact in Cheile Pesterii (de pe Valea lalomitei), la altitudinea de 1530-1660 m. Este compusa din mai multe sali, avand nume cu rezonanta, legate prin pasaje de trecere stramte: Mihnea Voda cel Rau (115 m), Decebal (40 m), Sfanta Maria (Sala Mare), La raspantie (35 m), La Lacuri (12 m), Grota Ursilor, Galeria Apelor (75 m), Fundul Pesterii (60 m). La capatul pesterii exista Piatra Altarului, cu o cruce, unde tu¬risti aprind lumanari si despre care se spune ca era Sf. Masa unde calugarii oficiau slujbe. Pe baza acumularilor de material aluvionar prezente in sectorul Grota Mare au fost stabilite fazele glaciare din Muntii Bucegi. Pestera a fost sapata de paraul Horoaba in calcarele jurasice din sud-estul Muntelui Batrana, la 10 km de izvoarele lalomitei. Se desfasoara pe un singur nivel cu o lungime de aproximativ 480 m (1120 m dupa alte surse), din care 400 m sunt accesibili turistilor, cu o diferenta de nivel de 60 m. Este strabatuta de un parau. Nu are formatiuni de concretionare, ci doar materiale de desprindere, forme de eroziune si acumulari de material aluvionar. Ne-am imbracat, am platit taxa de intrare si am patruns in prima sala – Mihnea Voda. Pestera este luminata insa lanternele sunt deseori utile. Este bine amenajata, cu scari si podete din lemn. La capatul impunatoarei sali, tavanul coboara brusc si poteca se stre¬coara printre stanci. Am aflat de pe net ca stancile inchideau com¬plet galeria pana in 1896, cand inginerul Sangeorzan Ie-a dat la o parte, descoperind adevarata pestera. Trecem printr-o galerie mai spatioasa, denumita Sala Decebal, apoi urmeaza un urcus pe o scara si o bifurcatie: la dreapta se merge la o cascada care coboara intr-o acumu¬lare adanca de apa. In stanga, urcam pe o scara si ne strecuram pe sub tavanul scund ajungand in impresionanta Sala a Ursilor, de 60 m lungime, 15 m inaltime si 30 m latime, in care continuam sa urcam sustinut pe scarile din lemn. Stancile prabusite dau locului un aspect salbatic, nelinistitor, iar ecourile se pierd in vagauni intunecoase, deranjand probabil liliecii. Candva, se pare ca ursii de caverna ajun¬geau pana aici. La capatul urcusului poteca ne poarta prin Galeria Apelor, pe albia raului din amonte de cascada. Apa a patruns in subteran printr-un ponor aflat in Cheile Horoabei. Din cauza inundatiilor, nu am putut inainta prea mult pe albia raului, mai ales ca pestera nu mai era luminata din punctul in care calea de acces era acoperita de apa. Doar un singur membru al grupului s-a aventurat prin albie (reusind chiar sa nu se ude), indepartandu-se suficient de mult incat sa nu-i mai vedem lumina lanternei si sa nu-l mai auzim. Nu a reusit insa sa ajunga pana la altar. La intoarcere, am intrat cateva minute in mica biserica de la intrarea in pestera.
Din cauza ploii care incepuse am plecat spre masini fara sa mai mergem un pic in amonte pe Ialomota, prin chei asa cum ne propuseseram. Asa ca nu imi ramane decat sa va povestesc pe scurt ce au scris pe net altii mai norocosi si mai informati: in numar de zece, cheile de pe valea superioara a Ialomitei s-au format datorita adancirii raului in blocurile de calcare triasice si jurasice, incorporate in formatiuni de roci mai recente (cretacice) si mai putin dure (conglomeratele de Bucegi). De la nord la sud, succesiunea celor 10 chei este: Ursilor, Pesterii, Varariei, Coteanu, Tatarului, Zanoaga Mica, Zanoaga Mare, Orzei, Dobresti, Galma. Au versanti abrupti, profil transversal in forma de "V", profil longitudinal cu inclinare accentuata si rupturi de panta. O caracteristica in desfasurarea cheilor este data de alternanta acestora cu bazinete depresionare formate prin eroziune diferentiata (Padina, Blana, Bolboci, Zanoagelor, Scropoasa, Dobresti-Vanatoru, Cerbu). Acestea sunt arii de largire in cadrul vaii, impuse de prezenta formatiunilor litologice mai putin rezistente (marne, gresii, conglomerate). Cheile Ursilor si Pesterii sunt situate la nord de bazinetul Padina (in amonte de confluenta Ialomita-Horoaba). Cheile Ursilor sunt relativ lungi (1 km) in timp ce Cheile Pesterii sunt mai scurte (250 m), insa deosebit de inguste. Daca se porneste de la punctul terminus al telecabinei si se coboara la firul apei, se pot vizita Cheile Pesterii si Cheile Cocora. La sud de bazinetul Padina se afla Cheile Coteanu (in aval de confluenta cu Valea Laptici), cu o lungime de sub 200 m. Cheile Tatarului se desfasoara in amonte de confluenta Ialomitei cu Calea Tatarului (la coada Lacului Bolboci), pe aproape 0,5 km lungime. Cheile Zanoaga Mica sunt cele mai scurte (120 m) si se afla localizate la sud de bazinetul Bolboci. Cele mai lungi sunt Cheile Zanoaga Mare (2 km) si se gasesc la sud de confluenta Ialomita-Lucacila. In aval de bazinetul Scropoasa si respectiv lacul de acumulare cu acelasi nume, se afla cele mai spectaculoase chei de pe Valea Ialomitei. Este vorba despre Cheile Orzei, a caror lungime se apropie de 1 km. In continuare, catre sud, sunt Cheile de la Dobresti (1,5 km). Acestea sunt cele mai largi chei din Muntii Bucegi, iar in cuprinsul lor, la confluenta Ialomita-Bratei, s-a format bazinetul Dobresti-Vanatoru. Succesiunea se sfarseste cu Cheile de la Galma. Lungi (de aproape 2 km) si inguste, acestea se desfasoara la sud de bazinetul Cerbu (sau Lunca cu Brusturi). De mentionat ca in zona se mai intalnesc chei si pe alte vai. Cele mai numeroase si mai interesante sunt pe vaile Izvorul Dorului, Horoabelor, Bratei. Cheile Horoabei con¬stituie un traseu spectaculos si foarte sportiv, care incepe in firul vaii lalomi¬tei, 1 km mai jos de pestera. Pe parcurs, temerarii intalnesc o vegetatie luxuri¬anta, privelisti impresionante, o cascada, doua tuneluri, un izbuc, iar dupa ce se catara prin cheile in¬guste ies intr-o zona de platou, cu lapiezuri si culmi calcaroase izolate. O zona interesanta, demna de explorat si care merita sa-i fie dedicate mai multe excursii, desi pe aici misuna si specii mai putin dorite: ursii si “turistii” necivilizati.
Drumul de intoarcere nu ne-a pus probleme nici pe ploaie. Ne-am oprit sa mancam ceva cald la cabana Bolboci. Ca un facut, in ciorba mea de burta nu am gasit nicio bucatica de carne, parca ar fi fost strecurata. Nici macar una singura, de gust. Oamenii si-au cerut scuze si s-au oferit sa-mi aduca alta. Nu a fost insa nevoie, caci acasa urma sa facem gratar.
A fost bine ca ne-am oprit sa mancam caci pregatirea mesei a durat ceva timp, desi am pus umarul cu totii. Cand ne-am apucat de gratar inca ploua. Pana cand am reusit sa pregatim “muntele” de carne si legume s-a facut noapte si s-a oprit ploaia. Am mancat intr-un foisor, in spatele casei, sus pe coasta dealului. Masa a fost copioasa, poate si pentru ca asteptaseram atat sa se faca gratarul. Noroc ca mai exista un gratar electric pe care gazdele ni l-au pus la dispozitie si am mai castigat timp. Tot din partea gazdelor am primit si o carafa de vin. Din nou am stat pana tarziu in noapte, pe balconul comun al unora dintre camerele noastre, la discutii, cu bere si rontaieli. Desi unii dintre noi au mai si atipit, atmosfera a fost deosebit de placuta. Doar somnul a fost cel care a reusit sa ne trimita pe toti, intr-un final, la culcare.
Duminica am plecat in jurul pranzului si ne-am oprit in Targoviste la o terasa-gradina chiar langa Cetatea Chindiei, unde am mancat pizza si am baut cafea intr-un foisor, la adapost de ploaie. Ne-am intors in Bucuresti cu bateriile incarcate si plini de buna dispozitie. Daca vremea ar fi fost mai buna (de sambata de pe la patru dupa-amiaza a plouat in reprize mai tot timpul), ar fi fost si mai frumos. Am simtit cu totii ca excursia care tocmai se incheia a reusit sa ne faca sa ne cunoastem mai bine, sa ne apropie unii de altii, asa ca am promis ca vom incerca sa mai facem excursii impreuna.
Am plecat in jur de 19:30 din Bucuresti, iesind pe Calea Grivitei si Sos. Chitilei. Drumul pana la Targoviste a fost bun si relativ liber pentru vineri seara. Cu ajutorul GPS-ului am traversat usor orasul (spre deosebire de data trecuta cand mai trecuseram pe acolo, intr-o seara, intorcandu-ne spre Bucuresti). Dincolo de Pucioasa peisajul se schimba un pic, devenind deluros iar drumul serpuieste si castiga usor in altitudine.
Cam dupa vreo doua ore ajungem in Moroeni. Se intunecase bine cand am inceput sa bajbaim dupa vila la care facuseram rezervare. Dupa indicatiile gazdei, am gasit usor podul pe care trebuia sa traversam Ialomita, am trecut si peste o cale ferata pe care odata demult pufaia o “mocanita”, insa nu am stiut sa numaram cele doua poduri (care erau de fapt trei) dupa care trebuia sa facem la dreapta spre vila. Asa ca ne-am invartit prin zona pret de vreo 20 de minute, inainte si inapoi, la fiecare bifurcatie de drumuri incercand mai multe variante. Nimeni pe ulite cu care sa putem discuta. Pana la urma am vazut lumina si niste oameni intr-o curte care ne-au explicat cum sa ajungem. Evident eram la o aruncatura de bat de locul cu pricina. Am gasit in sfarsit Vila Cristina. Proprietarul dormea deja insa am fost intampinati de doamna care se ocupa de vila si de ajutoarele sale. Se tot scuza ca sunt inca in amenajari, ca mai au de lucru si ne tot spunea ceva despre niste copii care venisera in tabara si care stricasera prin casa. Nu am prea inteles asa ca am urcat sa vedem cu ochii nostri. Pe scurt, e vorba de o casa de vacanta a unei familii din Bucuresti. Desi spuneau ca vor sa faca turism acolo, era clar ca nu prea sunt interesati neaparat de asta, avand venituri asigurate din alte surse. Desi vila era frumos pozitionata (in trepte, pe o panta de deal) si interesant proiectata, lasa de dorit la finisari si mai ales la curatenie. In niciun caz nu doream sa vedem lux la o pensiune de doua margarete si nici sa nu arate ca in pozele postate pe net, insa totusi era cam multa mizerie si nepasare pentru cineva care doreste sa primeasca turisti, acestia sa revina si sa mai si recomande altora vila. De aceea spun ca oamenii nu tineau neaparat sa faca turism in casa lor de vacanta, in care ei veneau probabil in fiecare weekend cu cate o familie de prieteni. Cred ca le era de-ajuns daca puteau sa faca ceva bani de la turistii picati din intamplare (asa ca noi). Probabil nu mai doreau sa investeasca banii lor in pensiune, ci pe cei ai turistilor, si atunci au dat-o in folosinta in vara aceasta, desi mai aveau mult de lucru la ea. Dupa cum au recunoscut, cele 4 camere ocupate de noi au fost “aranjate” cu numai cateva zile inainte. Nu vreau sa ma gandesc cum aratau cu o saptamana in urma. Ne-am obisnuit cu camerele si am coborat in bucatarie sa incercam sa depozitam mancarea cu care veniseram de la Bucuresti, caci pensiunea nu asigura servirea meselor. Mai bine. Bucataria excela la capitolul dezordine (arata ca un depozit sau pod plin cu lucruri vechi, puse claie peste gramada) si de mizerie (am incercat sa nu atingem prea multe, insa a fost inevitabil sa folosim chiuveta, trebuind sa spalam temeinic vesela). Noroc ca pe terasa din fata bucatariei, unde am mancat, era un frigider gol in care ne-am pus mancarea. Caci cel din bucatarie, folosit si de gazde, nu ne inspira incredere nici pe dinafara nici in interior. Pana ne-am acomodat cu locul, a ajuns si cealalta jumatate a grupului. Am decis sa ramanem la pensiune, in ciuda conditiilor (caci era aproape 11 noaptea), si sa incercam sa ne simtim bine, se ne bucuram de faptul ca eram impreuna, facand abstractie de locul unde ajunseseram. Am contribuit cu totii la pregatirea mesei, niste salata cu pui si branza, am baut niste whisky si niste bere si am stat de vorba pana pe la doua noaptea, incercand sa nu lasam “locatia” sa ne strice buna dispozitie. Singurul lucru bun a fost ca eram singuri in vila, deci nu ne deranja nimeni. Am platit 80 lei pe noapte, pentru fiecare camera.
Sambata dimineata, la lumina zilei, imaginea era si mai dezolanta. Dupa ce a avut o discutie cu gazda, o persoana din grupul nostru nu a rezistat tentatiei si a inceput sa faca poze care, trimise la protectia consumatorului si la forurile care se ocupa de pensiunile turistice, ar fi trebuit sa le faca ceva probleme gazdelor. Mai ales daca povestea nu s-ar fi petrecut in Romanica ci intr-o tara civilizata, in care “institutiile statului functioneaza”. Gazdele o tineau sus si tare ca totul este in regula si ca noi suntem cei pretentiosi si obraznici. In concluzie, nu va recomand pensiunea decat daca nu gasiti altceva mai bun in zona. Cel putin pana cand gazdele nu reusesc sa faca o curatenie temeinica (si sa o pastreze) si sa-si mai imbunatateasca putin conduita in relatia cu clientii. Noi cu siguranta nu ne mai intoarcem acolo.
Fetele au pregatit cate doua sandwichuri pentru fiecare si am plecat rapid spre Pestera Ialomitei. Am iesit la drumul national care leaga Targoviste de Sinaia, am luat-o spre aceasta din urma si in satul Glod, unde predomina casele rromilor, am virat la stanga ghidati de un panou spre Hotel Pestera. Am inceput sa urcam sustinut pe serpentine si am castigat rapid altitudine, ajungand pe drumul asfaltat pana la sanatoriul TBC. Vazut din Moroeni, acesta apare tare impozant, sus si foarte departe. Insa de aproape nu arata deloc bine. Zona era totusi superba: pe deal, inconjurat de padure – macar asta sa-i mai consoleze pe bietii bolnavi. Care tineau calea turistilor, cerandu-le cate o tigara. Drumul intre Moroeni si Hotel Pestera (circa 30-35 km) este foarte bun pentru un drum forestier (dincolo de sanatoriu nu mai este asfaltat). L-am strabatut in circa 2 ore. Oaca nu a avut absolut nicio problema, desi eram 4 persoane in masina. Poate la inundatii foarte mari sa fie ceva probleme in unele portiuni unde drumul este foarte ingust din cauza surparilor. Oricum, starea lui este monitorizata de postul de jandarmi din apropiere de hotel. Cu atentie, orice tip de masina il poate parcurge.
Dupa vreo doua treimi din drum ajungem la lacul Bolboci, artificial, superb asezat in inima padurii. Ne oprim aproape de baraj, chiar in fata cabanei cu acelasi nume (ocupata in intregime in acel weekend), facem fotografii, mancam sandwichuri si respiram aer curat. Drumul merge apoi pe malul drept al lacului (malul stang in directia hotelului), insa exista si un alt drum (numit “Bolboci mal stang”; la prima bifurcatie dupa Cabana Cheile Zanoagei se merge spre dreapta) pe cealalta parte a lacului, drum oficial inchis. Am citit pe net ca ar fi mai bun decat cel pe care am mers noi, insa cu unele portiuni mai inguste unde sunt ceva probleme la intalnirea masinilor care circula din sensuri opuse. Acolo unde malurile erau mai apropiate padurea reflectata in apa da lacului o culoare verde ireal de intensa. Ne-am oprit la coada lacului, in apropiere de Cheile Tatarului (mai mici si mai putin spectaculoase decat ma asteptam) pentru o noua repriza de fotografii. Erau si cativa pescari jos pe malul lacului. Am continuat drumul prin Cheile Coteanu, apoi am luat-o la dreapta la bifurcatia din platoul Padina (dupa ceva momente de confuzie) si am ajuns la Hotel Pestera, frumos asezat in inima muntelui.
Ne-am intors cateva sute de metri si am parcat masinile aproape de Manastirea Pestera Ialomitei. Tot pe net am citit ca manastirea a fost loc de reculegere pentru sihastri inca din secolul al XV-lea. Prima biserica a fost construita la sfarsitul secolului al XVI-lea, din dorinta domnitorului Mihnea cel Rau dupa ce a scapat de turci ascuns in pestera. Biserica si chiliile, din lemn, au ars de mai multe ori si au fost refacute prin grija preotilor si a ciobanilor din zona. Schitul nou, situat la 300 m mai jos de gura pesterii, a fost construit in 1901 si renovat integral in 1961, dupa ultimul incendiu. Bisericuta este construita din lemn, avand peretii captusiti cu sindrila. Intre 1993-1996, s-a construit o biserica noua, un corp de chilii, chiar la intrarea in pestera, o noua staretie si o cladire pentru cazarea pelerinilor. Are hramul Sf. Apostoli Petru si Pavel. De pe o stanca izolata aflata in versantul opus al lalomitei se poate admira si fotografia abruptul si intregul ansamblu.
Am mers pe aleea asfaltata si pe podul care traversa raul si iata-ne in fata impozantei intrari in pestera strajuita de zidurile vechii biserici, aflata chiar sub buza pesterii. Am cules de pe net cateva detalii despre Pestera Ialomitei: situata pe versantul drept al Cheilor Ialomitei, mai exact in Cheile Pesterii (de pe Valea lalomitei), la altitudinea de 1530-1660 m. Este compusa din mai multe sali, avand nume cu rezonanta, legate prin pasaje de trecere stramte: Mihnea Voda cel Rau (115 m), Decebal (40 m), Sfanta Maria (Sala Mare), La raspantie (35 m), La Lacuri (12 m), Grota Ursilor, Galeria Apelor (75 m), Fundul Pesterii (60 m). La capatul pesterii exista Piatra Altarului, cu o cruce, unde tu¬risti aprind lumanari si despre care se spune ca era Sf. Masa unde calugarii oficiau slujbe. Pe baza acumularilor de material aluvionar prezente in sectorul Grota Mare au fost stabilite fazele glaciare din Muntii Bucegi. Pestera a fost sapata de paraul Horoaba in calcarele jurasice din sud-estul Muntelui Batrana, la 10 km de izvoarele lalomitei. Se desfasoara pe un singur nivel cu o lungime de aproximativ 480 m (1120 m dupa alte surse), din care 400 m sunt accesibili turistilor, cu o diferenta de nivel de 60 m. Este strabatuta de un parau. Nu are formatiuni de concretionare, ci doar materiale de desprindere, forme de eroziune si acumulari de material aluvionar. Ne-am imbracat, am platit taxa de intrare si am patruns in prima sala – Mihnea Voda. Pestera este luminata insa lanternele sunt deseori utile. Este bine amenajata, cu scari si podete din lemn. La capatul impunatoarei sali, tavanul coboara brusc si poteca se stre¬coara printre stanci. Am aflat de pe net ca stancile inchideau com¬plet galeria pana in 1896, cand inginerul Sangeorzan Ie-a dat la o parte, descoperind adevarata pestera. Trecem printr-o galerie mai spatioasa, denumita Sala Decebal, apoi urmeaza un urcus pe o scara si o bifurcatie: la dreapta se merge la o cascada care coboara intr-o acumu¬lare adanca de apa. In stanga, urcam pe o scara si ne strecuram pe sub tavanul scund ajungand in impresionanta Sala a Ursilor, de 60 m lungime, 15 m inaltime si 30 m latime, in care continuam sa urcam sustinut pe scarile din lemn. Stancile prabusite dau locului un aspect salbatic, nelinistitor, iar ecourile se pierd in vagauni intunecoase, deranjand probabil liliecii. Candva, se pare ca ursii de caverna ajun¬geau pana aici. La capatul urcusului poteca ne poarta prin Galeria Apelor, pe albia raului din amonte de cascada. Apa a patruns in subteran printr-un ponor aflat in Cheile Horoabei. Din cauza inundatiilor, nu am putut inainta prea mult pe albia raului, mai ales ca pestera nu mai era luminata din punctul in care calea de acces era acoperita de apa. Doar un singur membru al grupului s-a aventurat prin albie (reusind chiar sa nu se ude), indepartandu-se suficient de mult incat sa nu-i mai vedem lumina lanternei si sa nu-l mai auzim. Nu a reusit insa sa ajunga pana la altar. La intoarcere, am intrat cateva minute in mica biserica de la intrarea in pestera.
Din cauza ploii care incepuse am plecat spre masini fara sa mai mergem un pic in amonte pe Ialomota, prin chei asa cum ne propuseseram. Asa ca nu imi ramane decat sa va povestesc pe scurt ce au scris pe net altii mai norocosi si mai informati: in numar de zece, cheile de pe valea superioara a Ialomitei s-au format datorita adancirii raului in blocurile de calcare triasice si jurasice, incorporate in formatiuni de roci mai recente (cretacice) si mai putin dure (conglomeratele de Bucegi). De la nord la sud, succesiunea celor 10 chei este: Ursilor, Pesterii, Varariei, Coteanu, Tatarului, Zanoaga Mica, Zanoaga Mare, Orzei, Dobresti, Galma. Au versanti abrupti, profil transversal in forma de "V", profil longitudinal cu inclinare accentuata si rupturi de panta. O caracteristica in desfasurarea cheilor este data de alternanta acestora cu bazinete depresionare formate prin eroziune diferentiata (Padina, Blana, Bolboci, Zanoagelor, Scropoasa, Dobresti-Vanatoru, Cerbu). Acestea sunt arii de largire in cadrul vaii, impuse de prezenta formatiunilor litologice mai putin rezistente (marne, gresii, conglomerate). Cheile Ursilor si Pesterii sunt situate la nord de bazinetul Padina (in amonte de confluenta Ialomita-Horoaba). Cheile Ursilor sunt relativ lungi (1 km) in timp ce Cheile Pesterii sunt mai scurte (250 m), insa deosebit de inguste. Daca se porneste de la punctul terminus al telecabinei si se coboara la firul apei, se pot vizita Cheile Pesterii si Cheile Cocora. La sud de bazinetul Padina se afla Cheile Coteanu (in aval de confluenta cu Valea Laptici), cu o lungime de sub 200 m. Cheile Tatarului se desfasoara in amonte de confluenta Ialomitei cu Calea Tatarului (la coada Lacului Bolboci), pe aproape 0,5 km lungime. Cheile Zanoaga Mica sunt cele mai scurte (120 m) si se afla localizate la sud de bazinetul Bolboci. Cele mai lungi sunt Cheile Zanoaga Mare (2 km) si se gasesc la sud de confluenta Ialomita-Lucacila. In aval de bazinetul Scropoasa si respectiv lacul de acumulare cu acelasi nume, se afla cele mai spectaculoase chei de pe Valea Ialomitei. Este vorba despre Cheile Orzei, a caror lungime se apropie de 1 km. In continuare, catre sud, sunt Cheile de la Dobresti (1,5 km). Acestea sunt cele mai largi chei din Muntii Bucegi, iar in cuprinsul lor, la confluenta Ialomita-Bratei, s-a format bazinetul Dobresti-Vanatoru. Succesiunea se sfarseste cu Cheile de la Galma. Lungi (de aproape 2 km) si inguste, acestea se desfasoara la sud de bazinetul Cerbu (sau Lunca cu Brusturi). De mentionat ca in zona se mai intalnesc chei si pe alte vai. Cele mai numeroase si mai interesante sunt pe vaile Izvorul Dorului, Horoabelor, Bratei. Cheile Horoabei con¬stituie un traseu spectaculos si foarte sportiv, care incepe in firul vaii lalomi¬tei, 1 km mai jos de pestera. Pe parcurs, temerarii intalnesc o vegetatie luxuri¬anta, privelisti impresionante, o cascada, doua tuneluri, un izbuc, iar dupa ce se catara prin cheile in¬guste ies intr-o zona de platou, cu lapiezuri si culmi calcaroase izolate. O zona interesanta, demna de explorat si care merita sa-i fie dedicate mai multe excursii, desi pe aici misuna si specii mai putin dorite: ursii si “turistii” necivilizati.
Drumul de intoarcere nu ne-a pus probleme nici pe ploaie. Ne-am oprit sa mancam ceva cald la cabana Bolboci. Ca un facut, in ciorba mea de burta nu am gasit nicio bucatica de carne, parca ar fi fost strecurata. Nici macar una singura, de gust. Oamenii si-au cerut scuze si s-au oferit sa-mi aduca alta. Nu a fost insa nevoie, caci acasa urma sa facem gratar.
A fost bine ca ne-am oprit sa mancam caci pregatirea mesei a durat ceva timp, desi am pus umarul cu totii. Cand ne-am apucat de gratar inca ploua. Pana cand am reusit sa pregatim “muntele” de carne si legume s-a facut noapte si s-a oprit ploaia. Am mancat intr-un foisor, in spatele casei, sus pe coasta dealului. Masa a fost copioasa, poate si pentru ca asteptaseram atat sa se faca gratarul. Noroc ca mai exista un gratar electric pe care gazdele ni l-au pus la dispozitie si am mai castigat timp. Tot din partea gazdelor am primit si o carafa de vin. Din nou am stat pana tarziu in noapte, pe balconul comun al unora dintre camerele noastre, la discutii, cu bere si rontaieli. Desi unii dintre noi au mai si atipit, atmosfera a fost deosebit de placuta. Doar somnul a fost cel care a reusit sa ne trimita pe toti, intr-un final, la culcare.
Duminica am plecat in jurul pranzului si ne-am oprit in Targoviste la o terasa-gradina chiar langa Cetatea Chindiei, unde am mancat pizza si am baut cafea intr-un foisor, la adapost de ploaie. Ne-am intors in Bucuresti cu bateriile incarcate si plini de buna dispozitie. Daca vremea ar fi fost mai buna (de sambata de pe la patru dupa-amiaza a plouat in reprize mai tot timpul), ar fi fost si mai frumos. Am simtit cu totii ca excursia care tocmai se incheia a reusit sa ne faca sa ne cunoastem mai bine, sa ne apropie unii de altii, asa ca am promis ca vom incerca sa mai facem excursii impreuna.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
